Pierduta in ganduri....

     Nu mi-am dat seama că visele îmi pot trece asa de repede printre degete fără ca eu să spun ceva.Să stau pe scaun și toate gândurile mele sa rămână nerostite.Degeaba privesc cerul înstelat,deoarece nicio stea nu mă poate ajuta,sunt prea departe.Mă înec în propriile amintiri și nu găsesc nicio barcă sa mă poată salva.Nimeni nu mă poate scoate din propria minte.Nici măcar eu. Deși dimineața dispare,luna va rămâne mereu în sufletul meu provocându-mi dorința de a dori tot mai mult adevărul...Care adevăr, când totul e o minciună? Trăim într-o lume plină de secrete. Iți dorești să știi cât mai multe,dar când le afli te întrebi de ce ar fi trebuit să le cunoști.De ce mai putem să vorbim, când mereu vor rămâne cuvinte care se vor spulbera nefiind rostite măcar o data.Te iubesc!Mie dor de tine!Te vreau înapoi!De ce le mai gândim când acolo vor rămâne până vor ruginii și vor face pânze de păianjen? Liniștea îmi umple inima cu căldură, deși în mintea mea se află un război crâncen. Cine va învinge?Nimeni. Într-un război nu va exista niciodată învingători. Vor pieri cu toții cât timp va exista gelozia.
     Sclipirea din ochii mei se stinge usor lasand doar o pata de întuneric.Se spune ca ei sunt oglinda sufletului.Atunci ar trebui sa fie roșii, plini de ura și secătuiți de vise.Dar totul e ascuns în spatele zâmbetului fals pe care mi-l lipesc cu ușurință pe buze. Colții înfometați vor să iasă, însă scutul ii oprește. Nu sunt un monstru, deși asa mă văd în fiecare oglindă prăfuită de trecut.Arăt ca oricine de pe stradă,ca orice vecin,prieten sau părinte.Dar înăuntru nu suntem la fel. Niciodată nu vom fi la fel. Deși facem aceleași greșeli: ne gândim la noi închizând ochii cu speranța că nu am văzut nimic.Facem greșeli pentru că e normal.Dar nu e normal să le repeți fără să înveți ceva din ele.Vrei răspunsuri,dar nici măcar nu le cauti.
      Nu spera să-ți cadă din cer oricât de mult ți-ai dori.Nimeni nu-ți dă pe gratis, fără ceva la schimb.Vrei ceva? Ridică-te, scutură-te de praf și începe să muncești pentru el. Potolește-ti setea pentru adevăr.Deschide-ți ochii goliți de culoare și încearcă să nu te mai uiți înapoi. Viitorul poate să-ți zâmbească dacă nu ți-ai mai face griji că cineva poate să-ți fure locul.Râde din suflet,pentru că cel fals îți fura toată vlaga din tine și te lasă să cazi în întunericul ce te așteaptă de când te-ai născut. Nu încerca să cauți greșelile altora. Ești bun dacă ți le găsești pe ale tale și încerci să le îndrepți.
      Poți să schimbi lumea,dar începe mai întâi cu tine!

Si visele se indeplinesc...(IV)

    Elissa simti cum revine la realitate si atunci realiza cu adevarat ce s-a intamplat.A sarutat-o fara ca macar sa stie cine era.Isi facu loc prin multime spre scaun si se aseza incercand sa respire.Trebuia sa-l gaseasca pe baiat cu orice pret.Se uita de jur imprejur,iar ochii i se oprira la o fata si un baiat ce dansau sarutandu-se.Erau Alex si Mya.Nu stia ce sa simti.Fericire pentru ca sunt impreuna,sau ura ca nu i-au spus adevarul.
   Vru sa iasa cat mai repede din incapere la aer curat.Spera ca va putea sa se concentreze,dar degeaba.tot ce ii venea in minte era baiatul care o sarutase.De ce o facuse?Stia cine era cu adevarat?Trebuia sa afle cu orice pret.Deodata auzi doua glasuri de baieti.Se aproprie de un tufis ca sa nu fie vazuta si ochii i se marira cand vazu masca aurie si parul brunet.Se incruta si incepu sa strige dupa el.
  -Cine esti?Vreau doar sa stiu de ce mai sarutat.Stai,te rog.Nu fugi,incerca sa alerge dupa el,dar nu reusi sa-l ajunga.
    Se aseza pe iarba,inima batandu-i cu putere.Inchise ochii pentru o secunda,dar ii deschise cand Mya si Alex erau langa ea.Mya parea ingrijorata si o atinse pe umar.
  -Esti bine?Si ce cauti aici singura?intreba prietena ei.
  -Sunt bine,doar ca..,se opri nestiind daca sa ii spuna sau nu ce s-a intamplat.
  -Elissa,daca ai ceva de zis,spune,se enerva Alex.
  -Asa cum mi-ati zis voi?intreba ea ridicandu-se si scuturandu-si rochia.
     Cei doi se uitara unul la celalat cu sprancenele ridicate.
  -Ce vrei sa spui,Elissa?intreba Mya.
  -Adevarul ca voi doi sunteti impreuna.De ce nu mi-ati spus?Sau nu aveti destula incredere in mine?
  -Elissa,ai inteles gresit,incerca sa spuna Mya,dar ea deja plecase de langa ei.
     A doua zi,Elissa se afla in bucatarie mancandu-si micul dejun.Cand se aproprie Alex,ea se ridica dand sa plece.
   -Stai.Uite, nu am vrut sa-ti spunem pentru ca ne-am facut griji ca nu vei accepta.
   -Nici macar n-ati incercat sa imi ziceti,riposta Elissa.
   -Stiu ca am gresit si imi pare rau.Promit ca nu voi mai ascunde nimic de tine.
   -Asa sa faci.Si daca o ranesti,jur ca iti arunc toate hainele pe strada,incepu sa rada ea.
       Mya ii astepta in fatza usii si zambi cand vazu ca prietena ei o imbratisa.Erau din nou prietene,si de data asta fara secrete.Ajunse la liceu,Elissa se uita in jur dorindu-si sa dea peste acel baiat.
   -Elissa,fi atenta!striga Mya cand prietena ei se lovi de un baiat.
       Era brunet,cu ochii caprui,imbracat intr-o pereche de blugi,tricou negru si un hanorac albastru.
   -Imi pare nespus de rau.Nu vad pe unde merg,incerca ea sa se scuze.
   -Nu-i nimic.E si vina mea,daca nu eram atent la caiet nu ne loveam,zise el punandu-si caietul in ghiozdan.Eu sunt Daniel.
   -Elissa,ii zambi ea.Ne mai vedem,si se indrepta spre Mya.
        Vru sa se mai uite o data la baiat si atunci vazu intr-un buzunar al ghiozdanului o parte din masca aurie.
   -Nu se poate!El este baiatul care m-a sarutat.
   -Poftim?Ce baiat?intreba Mya mutandu-si privirea de la un baiat la altu'.
   -Trebuie sa plec.Iti povestesc mai tarziu.
        Dar nu-l mai vazu pe baiat nicaieri.Inima i se zbatea in piept dorind sa n-o auda careva.Daca tocmai la ratat din nou?Incerca sa respire,dar atunci il vazu intrand in baia baietilor.Se aproprie langa usa ramanand acolo.
    -Nu-mi vine sa cred ca ai sarutat-o.Si daca afla cine a fost?intreba o voce care Elissei nu i se paru cunoscuta.
    -Nu isi va da niciodata seama.Oricum nici nu ii pasa de mine.O sa terminam liceu si adio,se auzi vocea lui Daniel cu o unda de tristete in glas.
        Deodata auzi glasurile apropriindu-se si se ascunse dupa un dulap.Cand il vazu iesind din baie zise:
    -Si chiar credeai ca n-o sa te caut?zambi ea.
    -Poftim?intreba Daniel surprins ca o vede.
    -Nu-s atat de toanta incat atunci cand ma saruta cineva sa trec cu vederea.

        Se aproprie mai mult de el simtindu-i sprayul amestecat cu sapun.Si atunci il saruta ne pasandu-i de cei din jur.El o trase mai aproape.Elissa isi dori ca nici de data asta sa nu se termine,dar stia ca va mai putea continua,deoarece nu-l va lasa sa plece.

O noapte magica...(III)

     Se mai uita in oglinda din coltul camerei inca o data.Zambi larg si facu o pirueta.Rochia ii venea ca o manusa si ii statea foarte bine cu acel verde inchis si cu rosu.Isi prinse parul roscat intr-o coada impletita si se dadu cu gloss.Auzind soneria,lasa glossul pe birou si se grabi sa deschida usa,aproape impiedicandu-se de trepte.Era Mya imbracata intr-o rochie albastra cu roz.Parul blond ii era desfacut,iar in mana tinea o poseta cu sclipici.
    -Cine-i la usa?intreba Alex venind spre ele,iar cand o vazu pe Mya ramase blocat.
    -Uau!Arati atat de superb,ii zise Elissa imbratisand-o.
    -Iti multumesc.Si tu arati minunat, ii spuse Mya oferindu-i un zambet cald.Gata pentru bal?
    -Da!Stai sa-mi iau masca din camera,spuse Elissa urcand scarile.
      Mya ii intalni privirea lui Alex si rosi.Acesta ii facu cu ochiul si se indrepta spre ea.
    -Se pare ca partenera mea o sa faca ravagi printre invitati,rase el.
    -Foarte amuzant,il lovi usor in umar.Dar iti multumesc.Si tu arati bine,zise ea rosind si mai mult.Haide,Elissa,sau vom pierde toata distractia.
    -Gata,gata,striga ea insfacand masca de pe birou.Sa mergem.
      Cand au ajuns,isi puse mastile si intrara.Luminite colorate dansau prin toata sala parand parca totul mai misterios.Intr-un colt se afla o fantana cu ciocolata in jurul careia se aflau tot feluri de fructe.Pe ringul de dans se aflau tot feluri de persoane care isi miscau corpul pe ritmul muzicii.Alex ii intinse mana Myei,iar ea accepta  cu un zambet.Elissa ramase cu privirea la baloanele multicolore de pe tavan.
    -Macar nu sunt singura care nu are....se opri privind in jurul ei si atunci observa ca Mya si Alex dansau.

       Scoase un mic oftat si zambi. Dar acum ea trebuie sa-si gaseasca un partener. Se aseza pe un scaun si privi la multimea care dansa.Ce masti frumoase au cu totii,gandi ea.O fata cu rochie galbena cu alb avea o masca cu un crin alb sclipitor,iar un baiat avea desenat pasarea phoenix.Incercand sa nu se mai uite la ceilalti, lua o scama invizibila de pe rochie.Deodata vazu in fatza ei niste pantofi negri.Isi ridica privirea si atunci observa ca era un baiat care ii intindea mana.
     -Vrei sa dansezi?intreba el.
       Parul ii era brunet,iar masca lui era aurie. Elissa inghiti in sec.Nu vroia sa faca vreo greseala sau sa se faca de ras in fatza baiatului.Dar isi aduse aminte ca are masca si nimeni n-o va recunoaste.Ii oferi un zambet si accepta.O conduse spre ring ne adresandu-i nici macar o propozitie.Elissa se gandi ca era doar dragut cu ea pentru ca a vazut-o singura. In timp ce dansau,ea se uita in alta parte simtit privirea lui ca o ardea. Oare ce ar trebui sa spun?Sa incep eu discutia?se intreba ea.Tresari cand auzi zgomotul facut de microfon.
     -Am o idee geniala,spuse Dj-ul.Ce-ar fi sa va cautati iubita/iubitul si apoi sa o sarutati,dar fara sa va dati jos mastile?Toti incepura sa urle fericiti.Atunci sa incepem.
     -Daca vrei du-te si cauta-ti iubita,ii spuse Elissa baiatului,dar acesta in schimb o saruta.
       Ramase blocata simtind cum inima se zbate in pieptul ei.Vru sa il impinga,sa tipe,dar nu reusi.Tot ce putea sa faca era sa stea acolo simtindu-i buzele moi.Dar totul se opri cand el se dezlipi de ea si se amesteca prin multime.
 

Dorinta implinita...(II)

     -Si ce ati facut toata seara?o intreba Alex pe Elissa.
     -Am gasit niste rochii splendidem,ii raspunse ea cu sclipire in ochi.
   Erau in camera ei,Alex stand rezemat de pragul usii,iar Elissa in fatza calculatorului.El o studie cu privirea sperand sa-i mai spuna detalii,dar in zadar.Ea tot ce facea era sa fie atenta la pozele cu masti.Nu era sigura pe care s-o aleaga.Gasise una cu albastru,dar nu aveau in stoc decat peste doua saptamani.
    -Si...ati discutat?intreba Alex sperand ca-i va da un raspuns pozitiv.
    -Da,ii zise ea fara sa fie atenta la el.
  Acum trebuia sa puna intrebarea.Dar ce ii va raspunde?Era prietena ei cea mai buna.Oare va tipa la el ca s-o lase in pace sau ii va da cateva sfaturi ce-i place si ce nu Myei?Inghiti in sec si isi cobori privirea.
    -Si..a zis ceva de mine?intreba el,vocea sunandu-i putin tremurata.
    -Da,ii spuse direct.
  Asta era.A vorbit de el.Sigur ii place de el.Poate chiar vroia sa vina cu el la bal.Isi simti inima greoaie.Inca nu stia ce va raspune Elissa.Va acepta sau nu?
    -Si ar vrea sa vina cu mine la bal?intreba el.
    -DA!striga ea ridicandu-se de pe scaun.
    -Si ai fi de acord?intreba el facand un pas uimit.
    -De acord cu ce?intreba Elissa cu sprancenele ridicate de parca acuma il observa pe fratele ei in camera.Nu am fost atenta la ce ai spus.Am gasit o masca superba.
   Alex veni langa ea si se uita la masca.
    -UAU!Chiar e frumoasa.Sper ca ai bani destui pentru ea.
    -Dar tu ce cauti in camera mea?Lua o perna de pe pat si il lovi.Iesi!Cand o sa scriu pe usa "Alex are permisiunea sa intre" atunci sa vi,se incrunta ea,iar Alex isi roti ochii si se indrepta spre usa.
    -Sigur n-ai fost atenta la ce am spus?intreba el oprindu-se in dreptul usii.
    -Nu,ii raspunse ea dur,dar simtea ca el chiar avea nevoie de ea.
   Alex iesi cu mainile in buzunar si cu privirea intristata.Cum s-o invite la bal?Trebuia s-o intrebe direct pe Mya,daca sora lui n-o ajuta.
   A doua zi,se auzi soneria.Vazand ca nimeni nu se duce sa deschida,Alex se ridica de pe canapea si, cu pasi mai mult tarati,deschise usa dand de ochii albastrii ai Myei.Era imbracata in blugi si un tricou alb care ii lasa un umar dezgolit.Inghiti in sec ne mai stiind ce sa zica.Era chiar frumoasa.Ea ii zambi si inrosii usor.
     -Buna!ii zise ea.
     -Hey!Ce te aduce pe la noi?intreba el,desi stia ca a zis o tampenie.
     -Mi-a zis Elissa ca a gasit o masca pe placul ei si ca vrea sa mergem s-o luam.
   El ii facu semn ca intelege,apoi amandoi tacura.
     -Eu..,spusera amandoi deodata si incepura sa rada.
     -Zi tu primul,te rog,il indemna ea.
     -Mya,as vrea...sa vi cu mine la bal,zise el,iar ea ramasese perplexa.Poate ca deja ai un partener,dar am incercat sa te invit,doar ca trebuia sa-mi fac curaj.
     -Curaj?intreba ea fara sa vrea,desi chiar era uimita deoarece nici ea nu avusese curaj sa-l intrebe.Adica....desigur ca vreau.
     -Mya!striga Elissa din capul scarilor facandu-i pe amandoi sa tresare.Vin-o sus,te rog.
   In timp ce ea trecu pe langa Alex,el ii zise:
     -Nu-i spune Elissei.Nu stiu cum va reactiona.
   Ea incuviinta deoarece si ea se gandea la acelasi lucru.Elissa.Ce va zice cand va afla.

Crede in tine....(I)

      O noua zi de toamna rece, in care frunzele uscate ating pamantul.Norii acopereau cerul ne lasand ca soarele sa atinga cu una din razele sale calde asfaltul.Vantul batea tot mai puternic facandu-i parul roscat al Elissei sa-i blocheze vederea.Se opri si isi prinse parul intr-un coc nu prea reusit,dar cel putin nu-i mai venea pe fatza.Vazu doi copii care fugeau pe langa ea si incepu sa le zambeasca.Ii era dor sa fie si ea un copil.Isi alunga acest gand si continua drumul spre liceu.Ajunsa in clasa,se uita in jur.Si buzele ii se arcuira intr-un zambet cand dadu de ochii albastrii ai Myei.Se indrepta spre ea,dar fu oprita de un brat,care o prinse de mana.
       -Ce vrei,Alexander?ii zice ea.
       -Nu-mi mai spune asa!tipa el intorcand-o ca s-o poata vedea.De ce ai intarziat din nou?
       -Alex,nu-i problema ta ce fac,O.K.?intreba ea ducandu-se in banca ei,lasand mana lui Alex in aer.
       -Le zic parintilor,o ameninta el.
       -Daca le spui,atunci pot sa le zic si eu despre iesirea ta cu baietii noaptea la 12,cand tu defapt trebuia sa fi in camera ta,ii zambi ea viclean,iar el se incrunta.
     Se duse in banca lui,iar Elissa se intoarse cu fatza spre Mya.Isi prinse parul blond intr-o coada de cal lasand cateva suvite libere.
        -Si ce faci in seara asta?Ce zici de o comedie,multe floricele si perne pufoase?
        -Elissa,daca vrei o petrecere in pijamale,doar zi-mi direct,incepu sa rada Mya.Se opri si se aproprie mai mult de ea.De ce ai intarziat de data asta?
        -Aaaa!Mersi ca mi-ai amintit.Vei vedea imediat de ce,zise ea facandu-i cu ochiul.
      Deodata intra profesoara,iar galagia se opri.Toti o priveau pe profesoara cu ochii mari cat cepele asteptand ce se va intampla.
        -Buna ziua!S-a mai gandit cineva la o alta tema pentru bal?intreba profesoara.
      Elissa isi ridica mana,inima batandu-i puternic.Era pentru prima data cand avea o idee.Si era una destul de buna.
         -Elissa.Uimeste-ne!spuse ea cu un zambet larg pe buze.
         -Ce ziceti de Bal Mascat?N-ar fi o tema buna?spuse ea cu pumnii stransi.
         -Hmm!Mie una imi place.Voi ce ziceti?Primi drept raspuns un zgomotos "da".Atunci asa ramane.Tema balului din anul acesta se numeste "Balul Mascat".
       Toti ceilalti incepura sa aplaude,iar Elissa simtea ca pluteste.Vroia sa topaie,dar in schimb multumi si se aseza pe scaun.Mya ii puse o pana pe umar spunandu-i "bravo".In sfarsit avusese o idee buna de care toti sa fie multumiti.La sfarsitul zilei,vestea se imprastie repede,iar toti vorbeau despre un singur lucru:Balul.Iesind din liceu, se indrepta spre casa impreuna cu Alex si Mya.
         -Propria mea sora a avut o idee grozava.Sunt mandru de tine,zise el mangaind-o pe cap ciufulindo putin.
         -Vai!Ma simt onorata,ii spuse ea dandu-i mana la o parte.Deci Mya?Ce facem azi?
         -Desigur ca poti ramane la mine.Putem sa ne uitam pe net dupa niste rochii si masti frumoase.
         -O petrecere in pijamale asa ca intre fete,zambi Alex.
         -Da!Si tu nu esti invitat.Va fi grozav.Am niste idei minunate.Ai sa vezi!
       Mya ii zambi si se inrosi cand ii intalni privirea lui Alex.Se uita in jos incercand sa para normala.Il placea,dar totusi era fratele Elissei.Cum va reactiona daca va afla ca-i place place de Alex?
     

Finalul de mult dorit...(VI)

       O rochie albastra imi imbratisa trupul,iar o panglica de un albastru inchis era pe post de bentita.Pantofii si gentuta erau tot de un albastru inchis.Am facut o pirueta in fatza oglinzii simtind ca sunt pregatita pentru bal.Alexia era jos in sufragerie.Am coborat si am ramas blocata.Arata atat de frumos in rochia ei roz.Mi-a oferit o imbratisare calduroasa si ,dupa ce mama ne-a facut poze,ne-am indreptat spre liceu.Balul avea loc in sala de sport.M-am uitat la ceas si era dabea 6:50.Asa ca am intrat in sala.Lumanarile parfumate luminau in fiecare colt,pe scena erau 3 baieti si o fata ce incercau sa exerseze.Presupun ca era formatia.In stanga si in dreapta erau cateva mese,iar in mijlocul salii era ringul de dans.I-am zis Alexiei sa se aseze,pentru ca eu trebuia sa ma duc in fatza liceului sa ma intalnesc cu Chris.
         -Mult noroc,imi sopti ea.
       Afara deja soarele apusese,iar cateva stele deja aparusera pe cer.Batea vantul rece facandu-ma sa tremur de frig.Deodata o mana ma atinse pe umar.Cand m-am intors era Chris.
         -Esti bine.Vad ca tie frig.Sper ca nu ma astepti de mult timp.
         -Nu-ti face griji,sunt bine.Ar trebui sa intram daca vrei sa mai prindem locuri,am inceput sa rad si sa ma indrept spre sala,dar m-a prins de mana.
         -Bella...stii... eu.....
       Aingerea lui imi facu picioarele sa se inmoaie chinuindu-ma sa stau cat mai dreapta.Nu puteam sa ma intorc spre el,dar nici sa fug.Oare ce avea de gand sa-mi spuna?Vazand ca nu continua,am mai facut un pas.
          -Te iubesc!a zis tragandu-ma mai mult spre el.Pur si simplu nu mai pot sa te scot din cap.Din prima zi cand te-am vazut in sala de organizari,cand ti-am intalnit privirea, vroiam sa vin la tine.Dar imi era teama de ce vei crede.
        Mi-am pus capul pe pieptul lui si am inchis ochii.Imi aduceam perfect aminte atunci cand l-am vazut.Cand l-am privit in ochii lui verzi.Credeam ca n-o sa-l mai revad vreodata.Dar uite-ne acum aici,el imi spune ca ma iubeste,iar eu....tac.Spune ceva!Dar ce?
         -Chris....,si m-am oprit,pentru ca ma sarutase.
        Ii simteam buzele moi si catifelate lipite de ale mele.Erau asa de calde.Nu mai vroiam sa ma opresc. Acest moment il vroiam la nesfarsit.Dar s-a oprit.L-am privit in ochi,iar el mi-a zambit.Cum putea sa fie real? Dar era.Tot ce se intamplase era real.Chiar eram a lui.L-am sarutat si eu,apoi ne-am indreptat spre sala de sport.Desigur n-am mai prins niciun loc liber,dar asta n-a contat,deoarece toata seara am dansat cu baiatul visurilor mele.

Invitatia visata...(V)

      M-am uitat in ochii ei si am incremenit.Chiar avea de gand sa faca orice?Nu puteam s-o las sa faca totul de una singura.Si totusi era lupta mea.Eu trebuia sa fac primul pas.Si asta am si facut.Am strans din pumni si am facut un pas,al doilea, pana am ajuns in fatza lui.S-a uitat la mine mirat si mi-a adresat un zambet.
      -Chris,fara sa mai lungesc vorba, vreau sa stii ca imi placi foarte mult si daca ai deja iubita,ce deja stiu asta, vreau doar sa stii ca mi-ar placea sa fim prieteni,am zis eu, apoi am realizat ca toti ma priveau uimiti.
     Facandu-ma rosu la fatza,am iesit repede din clasa.Ce-am facut?Cum am putut sa spun toate acele lucruri de fatza cu toti?M-am uitat in stanga si in dreapta si am vazut acel par roscat matasos.Am tras-o de mana pe Alexia ducand-o intr-un colt mai pustiu si i-am povestit.
      -In sfarsit ai reusit!a inceput sa topaie ea.
      -Da,am reusit sa ma fac de ras.Si sigur au inceput toti sa rada de mine,inclusiv Chris.
      -Hmm!Atunci de ce tocmai se indreapta spre noi?
     M-am intors sa vad daca chiar era adevarat..Mi-am marit ochii si am ramas cu gura cascata.El chiar venea spre mine.In acel moment,singurele lucruri pe care le-am facut au fost sa ma panichez,sa respir greoi si sa ma ascund in spatele Alexiei.
      -Alexia,nu?intreba el.
      -Da,ai ghicit.Daca o cauti pe Bella,imi pare rau sa-ti zic, dar nu-i aici,ii spuse ea facandu-i cu ochiul.
      -Ce pacat!Vroiam sa vorbesc cu ea.Daca o vezi,sa-i spui c-am cautat-o,incerca el sa nu izbucneasca in ras si pleca de langa noi.
      -Serios?Mai explicita de atat nu puteai fi?
      -Hei!Ce vroiai sa-i zic? Imi pare rau,dar ea se ascunde in spatele meu cu speranta ca are puteri magice si se va face invizibila?Acum dute la el sau te tarasc pana la el si nu cred ca ai vrea sa ma pui la incercare.
     Am inghitit in sec si mi-am coborat privirea.Avea dreptate!Nu puteam sa fug de el si sa sper ca a uitat.Asa ca l-am cautat prin liceu si il gasisem la propriul sau dulap.Era asa de dragut cand isi lua suvita lui blonda din ochi.Inima imi batea puternic incat speram sa n-o poata auzi.Isi inchise usa dulapului si atunci ma observa.Imi adresa unul din zambetele sale stralucitoare si se aproprie de mine.Puteam sa-i simt mirosul de aftershave.Calmeaza-te!
      -Hey!imi zice el.
      -Buna!ii zambi eu,uimita de vocea mea care era destul de relaxata,desi eram langa baiatul viselor mele.
      -Tu stii ceva ce eu nu stiu!imi spuse el.
      -Poftim?Cum adica?
      -Ai spus "daca ai deja iubita,ce deja stiu asta".Deci?Care imi este asa zisa iubita?
      -Ehh!Te-am vazut cu o fata cu parul brunet.E foarte frumoasa si...
      -Si imi este verisoara.
     Inlemnisem.Verisoara!!Cum puteam sa fiu atat de idioata?Ramasesem cu gura cascata si cu ochii verzi mariti.
       -Uite,Myra..
       -Bella,il intrerupsem eu si el incepu sa rada.
       -Bella,uite!Chiar as vrea sa fim prieteni.Se aproprie spre urechea mea.Si mi-as dori sa vi cu mine la bal.
      La bal?Cu el?Dorinta mi se indeplinise.Vroiam sa-i sar la gat,sa-i spun da si apoi sa-l....Nu!Doar vroia sa fie dragut cu tine.Nu se gandeste la nimic altceva.Va duceti la bal doar ca doi amici.
       -Mi-ar placea.Apoi am realizat ca eram prea moale,asa ca am privit in alta parte.La 7 sa fi la liceu,daca nu, vei suporta consecintele.Si am plecat de langa el.

O speranta...(IV)

     -Intreaba-l!ma indemna Alexia.
    Stateam in fatza usii clasei lui Chris.Vroiam sa ma duc la el si sa-l intreb de aceea fata,dar tot curajul meu ma abandonase.Trebuie sa afli,imi ziceam.Dar degeaba.I-am zis Alexiei pana la urma de el.Trebuia s-o fac la ce ingrijorata era de faptul ca ma ridicasem brusc din pat.
     -N-o sa reusesti nimic daca doar stai aici,imi sopti ea.
     -Stiu.Doar ca nu pot sa ma duc la el si sa-i zic "Stii mie imi place de tine,dar exista o problema.Ieri te-am vazut cu o tipa si eu deobicei nu-mi impart iubitii."Alexia incepu sa rada,iar eu am lovit usor cu cotul ca sa inceteze.
     -Cu siguranta nu asa.Doar dute si intreaba-l.
     -Pe cine?intreba o voce cunocuta,iar cand ne-am intors privirile era....Chris.
     -Pe...pe...pe...,m-am balbait eu,picioarele tremurandu-mi.
     -Buna!Sunt Alexia,ii zise ea zambind.
     -Buna,sunt Christopher.Poti sa-mi zici Chris.Orice prietena a Myrei imi este prietena.
    Eu ma holbam la Alexia cu cata usurinta putea sa vorbeasca cu un baiat.Iar eu din clipa in clipa puteam sa lesin.Cu obrajii arzandu-mi mi-am mutat privirea de la ochii lui verzi si am spus:
     -Nu ma cheama Myra.
     -Mereu e asa bosumflata?zise el neluandu-mi cuvintele in seama.
     -Nu vrei sa stii cum e atunci cand nu-i in toane bune,incepu sa rada Alexia.
     -Eu sunt inca aici,daca nu v-ati dat seama,le-am spus eu.
    Nu-mi venea sa cred.Propria mea prietena chicotea cu Chris.Poate ca e mai bine asa.Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ma uit la el.Il doream.O Doamne! Chiar il doream.Vroiam sa se uite la mine,sa ma ia de mana,sa ma....Nu puteam sa ma gandesc la asta.El era deja cu cineva.Mai frumoasa decat mine.Fara sa-mi dau seama aveam lacrimi in ochi.Trebuia sa fac ceva,sa nu ma vada.Asa ca am plecat fara sa mai zic nimic.I-am auzis glasul Alexiei strigand dupa mine si apoi spunandu-i ceva lui Chris,dar nu am reusit sa deslusesc ce.Mi-am sters ochii si am afisat un zambet larg pentru Alexia.
     -Stai,Bella!Ce s-a intamplat?
     -Nimic.Doar ca ma plictisisem sa va vad pe voi vorbind.
     -Te cunosc prea bine.Nu e doar asta.Zi-mi adevarul,te rog,imi spuse ea din nou cu acea privire care ma inmuia.Asa ca am inchis ochii si am respirat adanc.
    -Nu pot sa-l intreb.Pur si simplu nu pot.
   In acel moment m-a luat in brate strangandu-ma cu caldura.Ii simteam parfumul ei dulce cum imi patrunde in plamani.Dar nu-mi puteam dori altceva.Vroiam doar sa nu-mi mai dea drumul si sa se opreasca timpul.Sa nu fi existat niciun Chris.Oh! De ce tocmai acum trebuia sa mi se intample?
    -Am sa te ajut.Orice ar fi va fi al tau,si ma stranse si mai tare.

Si totul este sub semnul intrebarii..(III)

     Sa-i spun!Sa nu-i spun!Ar trebui sa nu-i spun.Dar totusi e prietena mea cea mai buna.Ea are incredere in mine.Eu de ce sa nu am?Dar poate ca va rade sau poate chiar mai rau: nu ma va crede.Dar daca i-asi spune poate ca ma va ajuta sa-l revad si sa-i vorbesc.Oh!Acea voce...s-o mai pot auzi inca o data.Sa ma vad in ochii verzi,sa ma atinga si apoi sa ma.....
      -Bella!tipa Alexia facandu-ma sa tresar si sa-mi dau seama ca ma rezemam de dulapul ei.
      -Ah!Da,scuze Alexia.Nu mi-am dat seama cand am fost furata de ganduri.
      -Ma ingrijorezi.Nu te-am vazut niciodata atat de tacuta,de visatoare.Stii ca poti avea incredere in mine oricand,imi adresa unul dintre calduroasele ei zambete.
      Nu puteam s-o fac.Nu puteam sa-i zic de Chris,oricat de mult as fi vrut eu.Nu vroiam s-o ingrijorez.Asa ca tot ce am putut sa fac a fost sa incuviintez.Poate ca sunt o lasa,dar nu vreau sa impovaresc pe nimeni cu propriile mele probleme.Ne-am dus la ore fara sa mai discutam despre nimic.Nu-mi placea s-o mint,dar alta solutie nu gasisem.Si asa au trecut zilele,iar pe acei ochi verzi nu i-am mai intalnit.Pana intr-o zi calda de primavara.Eram in pauza pe banca impreuna cu Alexia si ne uitam la toti din jur.
       -Pe Nick! imi zise ea.
       -Nu,nu.Nick e prea....hmm...dur pentru tine.Nu poti sa-l alegi pe el.
       -Bine,ai dreptate.Atunci pe Derek.Este elegant si sigur ar stii cum sa se poarte cu fetele.
       -Poate.Dar am auzit ca se intalneste deja cu Suzan.Am simtit o caldura pe mana mea si mi-am dat seama ca Alexia m-a atins.
       -Lasa-ma pe mine.Voi gasi cu siguranta pe cineva.Dar tu?Cu cine te vei duce la bal?ma intreba ea cu privirea trista care ma facea sa mi se rupa inima in doua.
       -Eu?Voi gasi eu pe cineva.Nu-ti face griji,am incercat eu s-o fac sa se simta mai bine.
      M-am ridicat si am afisat cel mai increzator zambet pe care l-am putut face vreodata.Dar ceva mi-a atras atentia.Si anume un par blond.Dar ceva imi spunea ca nu era ceva care sa ma bucure.O fata cu parul brunet il imbratisa,iar era chiar incantat.Daca erau....impreuna?Nu mai puteam vedea clar.Lacrimile imi invadau ochii.Lacrimi reci si amare.Simteam cum totul dispare si raman singura.Nu mai puteam respira si deodata tot ce-am putut vedea era...negru.
       -Uite,incepe sa-si revina!a strigat o voce foarte cunoscuta,dar nu-mi puteam da seama a cui era.
      Am incercat sa deschid ochii,dar ma usturau.Ce s-o fi intamplat?Incercam sa-mi aduc aminte,dar simteam doar o durere de cap.Deschide ochii,auzeam o voce spunandu-mi.Pana cand intr-un final i-am deschis.In fatza mea era....Alexia.Era ingrijorata,se vedea dupa chipul ei alb si pur.Am incercat sa zambesc pentru ai alunga orice grija,dar ma durea.Tot corpul ma durea.
        -Ce...ce s-a intamplat?ma chinuiam sa vorbesc,desi vocea mea se auzea ragusit.
        -Eu as vrea sa te intreb acelasi lucru.Stateai in picioare fericita si peste 2 secunde ai cazut inconstienta.Noroc ca a sarit un baiat in ajutor si te-a aduc aici.
        -Un baiat?Ce baiat?am intrebat incercand sa ma ridic.
        -Stai jos.N-ai voie sa te ridici.Nu stiu cum il cheama.Vazandu-ma ca ma intristez a continuat:Dar cand ai cazut si am strigat dupa ajutor,el a alergat spre tine strigand Myra.
       In acel moment m-am ridicat si m-am indreptat spre usa oprindu-ma in dreptul ei.Chris.El m-a ajutat.Dar era cu aceea fata.....Oare cine era pana la urma?

Un nou prieten,un nou nume...(II)

     Ce sa fac?Obrajii imi ardeau si atunci mi-am mutat privirea.Am inghitit in sec si m-am uitat pe furis sa vad daca se mai uita la mine.Dar defapt, el se indrepta spre locul sau.
     -Hei,Chris,vin-o aici,l-a chema o fata blonda facandu-i semn ca este un loc liber langa ea.
    Incuviinta si pleca spre ea.Chris.Ce se intampla cu mine?De ce imi transpira palmele.De ce inima mea bate tot mai tare cand imi revine in minte privirea lui?As vrea sa-l mai pot vedea o data,sa vorbesc cu el,sa....Nu!Nu pot sa vorbesc cu el.Am sa ma fac de ras.Voi face o tampenie pe care o voi regreta toata viata.De atunci minutele au trecut ca orele,iar orele ca zilele.Tot ce imi trecea prin minte erau ochii lui verzi ca jadul ce m-au fermecat de prima data.Pe drum,Alexia observa in tacerea mea putina nelinistete si m-a intrebat:
    -Ce-ai patit?Niciodata n-ai fost asa tacuta ca azi,m-a atins pe umar,dar cand mi-a intalnit privirea si-a ridicat mana.
     -E un inceput pentru toate.
     -Ce s-a intamplat?ma oprit ea.
     -Nimic.Glumeam cu tine,am schitat un zambet continuand sa mergem.
    A doua zi, am fost gata inainte de a-mi da seama ca daca voi pleca voi ajunge cu doua ore inainte de a incepe orele.Asa ca tot ce am facut a fost sa plec o data cu mama mea,directoarea liceului unde invat eu.In masina era un aer inmiresmat de la parfum.O tacere era intre mine si mama.Priveam pe geam,dar gandindu-ma inca la ochii lui verzi.Chris.Numele lui imi umplea mintea.De l-as mai vedea o data,o singura data si va fi de ajuns.Dar ce as putea face?El cu siguranta nu se gandeste la mine.Am urcat scarile liceului ca prin ceata.Intrand in cabinetul mamei,m-am asezat pe fotoliu si am inceput sa rasfoiesc o revista.Am simtit o usoara atingere pe umarul meu.Imi ridic privirea si observ ca era mama.
     -In sfarsit imi raspunzi.
    Imi raspunzi?Oare de cat timp vorbeste cu mine?Ma uit la ceas si vad ca au trecut cele doua ore.Trebuie sa ma duc in clasa.Fir-ar!Cum am putut uita?Ce-am facut pana acuma?Ah!M-am uitat pe revista cu gandul inca la Chris.Vrand sa ma duc in clasa,mama m-a oprit zicandu-mi sa ma duc dupa un baiat, Christopher Jones si sa-l aduc la ea ca sa-i spuna ceva important.Ne mai punand nicio intrebare de genul "De ce sa ma duc eu?",mi-am indreptat spre clasa acestui baiat.Am batut la usa si am intrat.
      -Doamna directoare l-a chemat pe Christopher Jones la ea in birou,am spus eu parand mai diplomata,desi eu vroiam sa plec mai repede la Alexia.
     -Jones,poti sa te duci,ii zise profesorul,care incepu sa scrie un exercitiu pe tabla.
    Si atunci acei ochi verzi i-a intalnit pe ai mei.Christopher era Chris.Cum de nu mi-am dat seama?Inima incepu sa-mi bata si mai puternic,iar palmele imi transpirau.Am incercat sa ma astampar,sa ma calmez pentru a nu-mi pierde inca demnitatea.In timp ce ne indreptam spre mama,isi duse mana la par aranjandu-l putin.
      -Sper doar ca n-am incurcat-o,zise el,iar auzul vocii sale imi facu trupul sa se cutremure usor.Dar eu in schimb i-am adresat un zambet.Nu prea e corect.
     -Cum adica?am intrebat eu ridicand din sprancene.
     -Adica tu imi cunosti numele,dar eu nu-l stiu pe al tau.
     -Si va ramane secret in continuare,am inceput sa rad.
     -Atunci chiar nu este corect.Am ajuns la usa mamei asa ca i-am facut semn sa intre.Ne mai vedem,Myra,imi sopti el in timp ce ma indreptam spre clasa mea.
    Aproape ca ma impiedicasem.Cand sa pot spune ceva,el deja intrase in cabinet.Myra.Ce i-o fi venit si cu numele asta?

Doar o privire...(I)

     Ah!Daca as putea sa zbor m-ar scapa de oboseala de a ajunge la timp la ore.Cu pasi grei,ajung intr-un final la liceu.Ma opresc pentru a-mi trage rasuflarea.In fiecare zi promit ca voi pleca mai devreme de acasa,dar intr-un final ajung sa plec cu 10 minute inainte de a se suna de intrare.Ma uit in stanga si in dreapta,iar un zambet imi apare pe buze cand dau de privirea celei mai bune prietene,Alexia.Ea se uita la mine amuzata si imi arata spre ceas.Eu imi rotesc ochii,iar acest lucru o facu sa primeasca mesajul meu.Si anume "nu te mai lua de mine".
   -Intarziat-o!Ti-am zis sa pleci mai devreme.Cand te-am sunat,mi-ai spus acum plec.Apoi peste 10 minute cand iar te sun imi zici acum plec.Iti ia 10 minunte sa iesi pe usa?
   Mereu face haz de necazurile mele.Sau mai bine spus de tampeniile mele.Dar ma inveseleste mereu.Pentru mine este perfecta.Acel par roscat matasos care pentru ea este cea mai pretioasa arma pentru baieti,ochii verzi care stralucesc mereu cand ii vine vreo idee si acel zambet stralucitor ce emana caldura.Nu pot sa spun cat de norocoasa sunt pentru ca mi-e prietena.De nu mi-ar mai face si morala,ar fi si mai minunat.
    -Bla bla bla.Nu te mai lua de mine.Nu toti suntem atat de perfecti,sa stii.
    -Serios?Dar eu stiu ca cel mai pretentios baiat simte ceva pentru tine,imi zise zambit.
    -Poftim?am tipat eu,iar cateva capete s-au intors spre mine.Am coborat vocea cu speranta ca nu m-am facut de ras.Simon?Nici prin minte sa nu-i treaca asta.Socata,Alexia ramase cu gura cascata.Nu te mai holba.Nu ti-a zis mama ta ca nu-i frumos?
     -Dar nu mi-a spus sa nu ma holbez la fetele tacanite.Bella,esti intreaga la minte?Simon te place.Simon,baiatul brunet cu ochii caprui dupa care toate majoretele viseaza.Sigur n-ai cazut in timp ce te pregateai sa pleci si de aceea ti-a luat 10 minute sa iesi pe usa?
     -Sunt OK.Si o sa te iei de mine, cu plecatul, toata ziua?
     Nu mi-a raspuns.In schimb a ras si ne-am indreptat spre clasa.Nu puteam fi cu Simon.Nici macar nu tineam la el.Poate ca sunt de moda veche,dar inca astept acea persoana care atunci cand o vad sa-mi tremure picioarele.Sa vreau sa-i vad zambetul,sa-i simt bratele incolacindu-mi mijlocul.Zambetul lui sa ma faca sa ma simt cea mai fericita.Visele mele sa fie legate de el.Fiecare bataie de inima sa fie pentru el.Daca se va intampla asta,atunci voi stii cu siguranta ca m-am indragostit.Dar nu cred ca se va intampla vreodata.Desi incerc sa ascund acest fapt,acest gand ma afunda in tristete.
     -Stai!Unde mergem?am intrebat-o pe Alexia deoarece ea se indrepta in directia opusa clasei noastre.
     -Se vede ca nu esti atenta la ora de romana,rase ea.Ieri ne-a zic ca azi ne va arata un film.Vor veni mai multe clase.Asa ca mergem in sala aceea imensa cu multe scaune si un ecran imens ca cel de la cinema,zise ea cu o voce amuzanta.
     -Ha!Ha!Ha!Puteai sa spui de la inceput ca mergem in sala de organizatii fara sa gesticulezi atat de mult.
     Cand am ajuns,jumate din scaune erau deja ocupate.Elevii susoteau si radeau,iar un profesor se chinuia sa puna CD-ul cu filmul.Ne-am apropriat de al 3 rand gasind 2 scaune libere.Uitandu-ma in jur,am dat de ochii caprui ai lui Simon.Mi-a adresat un zambet,iar eu am incercat sa-i raspund la fel,dar nu stiu cat de bine am reusit.In minte mi-au revenit discutia intre mine si Alexia legata de el,dar nu aveam ce face.Nu tineam la el.Nu puteam sa ma oblig sa-l iubesc doar pentru a fi cu cineva.Chiar daca este cel mai popular tip din liceu.Am lasat un mic oftat sa-mi iasa,dar n-am vrut sa si vorbesc despre acest lucru.Ne-am asezat si mutandu-mi privirea de la un elev la altu, mi-am dat seama ca nu eram numai "boboci",ci si din clasele mai mari.
       -Nu mi-ai spus ca sunt si de a 10-a aici,am luat-o la rost pe Alexia.
       -Eh!Nu-ti face griji.Daca nu-i bagi in seama,nu te vor baga nici ei,mi-a facut ea cu ochiul.
       Deveneam din ce in ce mai agitata.Asteptam filmul sa inceapa si sa scap de atatea priviri.Nu-mi placea sa fiu in aceasi clasa cu cei mari.Mai ales cand ei se uita la tine si iti spun "boboc".Nu ma interesa de faptul ca sunt nou venita,ci faptul cum o spuneau si cum gesticulau.In fine,era problema lor.Alexia se uita si ea in stanga si in dreapta facand semn cu mana la cei pe care ii cunostea.Iar eu plictisita am inceput sa-mi iau lacul de pe unghii.Deodata profesorul care se chinuia cu filmul a reusit intr-un final.Cu totii am facut liniste ca sa inceapa filmul.Se numea "Rasul viselor".Presupun ca e un film romantic...ca toate pe care ni le-a pus pana acuma.O ciocanire in usa i-a atras atentia profesorului.
      -Imi pare rau ca am intarziat,zise baiatul care intra.
      Era blond cu ochii verzi,imbracat intr-un tricou alb cu jacheta albastra si jeansi.Si atunci am simtit cum palmele au inceput sa-mi transpire.De ce mi se intampla tocmai acum?Nu eram pregatita.Dar ochii aceia ca jadul ma absorbeau.Si in acel moment mi-am dat seama.Se uita la mine.

Lupta dintre vis si realitate

     Pașii mei greoi zdrobesc pământul rece.Mă opresc aproape pierzându-mi echilibrul și mă așez în genunchi ca să-mi trag răsuflarea. Gâfâind mă uit în jur și constat că am alergat in cerc. Aceeași bancă uitată de trecut, aceleași flori veștejite de timp.Unde-i ieșirea?Vreau să scap de acest drum îngust.O lovitură de pietre mă face să tresar.Cine putea fi?Un mârâit ca de câine îmi îngheță  inima în piept . Întrebări ca "cine-i acolo?" sau "dacă mă va ataca?" îmi goneau în minte.Din întuneric apăru o gheară și....Mă trezesc! Respirația îmi era întretăiată,iar cu mâinile transpirate țineam strâns plapuma. Încă un coșmar. Mă trântesc cu capul de pernă, ochii ațintind tavanul.Totul era atât de întunecat. De ce nu mă lasă să dorm,să am visele mele?Văd cum mă atrage spre el,cum vrea să pătrund mai mult în întuneric. Mă cheamă la el pronunțându-mi numele cu atâta magie ca un cântec de sirene.Dar încerc sa mă abțin.Îi alung cererile cu speranța că voi reuși să adorm.Dar mi-e frică de ce va urma.Ce coșmar îmi va mai bântui noaptea?Sper doar să nu fie.....
    Mă ridic în picioare simțind cum aerul e din ce în ce mai greu de suportat.Mă uit în jur și din cauza lipsei luminii tot ce pot desluși este un dulap,un birou și...un pat.Ochii mi se măresc când observ că cineva se află în acel pat.Oare îl cunosc?Mă aproprii și ridic mâna spre el cu speranța că voi reuși să-i văd chipul.Cu inima bătând cu putere, reușesc să apuc plapuma. Încă putin și îi pot vedea chipul, încă puțin și....Mă trezesc din nou! Câte vise voi avea până voi ajunge să îmi doresc să nu mai dorm?Câte vise spulberate la punctul culminant, câte vise tot mai întunecate....Ajung să nu mai pot face diferența intre vis și realitate.Vreau doar să....să dorm liniștită,iar în minte să-mi fie doar un singur gând. Și anume: un vis cu final fericit.
    Dar până să văd și aceea rază de soare,trebuie să aștept....chiar dacă este singurul lucru pe care îl voi mai face.

Real life,real dreams.....

     N-am crezut ca viata poate fi atat de nemiloasa.Mereu am stiut ca ea este si buna si rea,dar niciodata nu mi-am inchipuit ca poate sa te dezamageasca atat de mult.Sa te faca s-o iei de la 0 mereu,si mereu,si mereu....Oare chiar asa e cu adevarat?Rautacioasa,plina de mistere si mai ales te poti pierde in ea.Iti creezi vise pentru a afla mai tarziu ca sunt imposibile de atins.Sa ai sperante si mai taziu sa se sparga in mii de bucatele.Mii de cioburi din diferite dorinte sunt in jurul meu.I-au unul si ma uit la el.Imi aduc aminte de el.Este unul dintre dorintele mele preferate,in care mi-am pus cea mai mare parte din sperante,din incredere.Vreau sa zboare,dar nu poate.Nu voi reusi niciodata.Odata ce sunt bucati,nu pot fi lipite la loc.Cu lacrimi in ochi,arunc ciobul si cad in genunchi.DE CE??? De ce totul se spulbera cum ai bate din palme?Vreau sa ajung sa ating razele soarelui,sa le simt caldura cum ma mangaie pe obraz.Vreau sa vad mereu si mereu aceasi imagine: luna care se reflecta in apa cristalina a marii.Pana si inima imi plange in piept dorindu-si tot mai multe.Nu vreau sa ajung sa ma tai in vise.De ce totul are limite,conditii?Ridic mana cu speranta ca voi atinge stelele albe si sclipitoare.Fiecare luna trece cu pasi greoi,lasandu-ma sa disper dupa sfarsit.Vreau sa trec mai repede prin anii grii.Sa miros florile parfumate,sa mangai soarele,sa ma arunc in frunzele ruginii si insfarsit sa ajung la fulgii de nea puri si plini de frumusete.Lacrimile mi s-au uscat pe obrazul gingas,dar poti sa vezi urma lasata de ele.Asa cum lasa toti pe care ii cunosc o urma in viata mea,o pata de care nu pot scapa.Imi aduc aminte de fiecare zi onomastica a mea.Cu fiecare an care trece,se indepartesc toti de mine fara sa-i pot oprii,fara sa se uite inapoi.Ma uit in oglinda prafuita.Sunt oare eu aceea persoana?M-am schimbat.Nu mai sunt aceasi care rade din orice,nu mai sunt vesela si jucausa.Sunt doar ...eu.Plina de ura,fara speranta, sacatuita de toate visele.Gandurile imi sunt pusti.Vantul rece ma mangaie pe tenul glacial.Doar intunericul imi asculta povestile fara sa ma critice.Ma invaluie cu singuratatea lui lasandu-ma fara cale de scapare.N-am sa gasesc funia care sa ma traga din prapastia adanca......

Life is short....

     Inchide ochii si spune-mi ce vezi? Un loc linistit plin de bucurie,de rasete,de caldura si iubire.Un loc in care toate visele se indeplinesc.Toate sperantele sunt pe primul loc.Aceste lucruri iti readuc zambetul pe buze.Deschide ochii si acum ce vezi? Un loc pustiu,pierdut, intunecat unde nici razele soarelui nu pot  ajunge.Unde visele sunt inlocuite de cosmaruri.Unde sperantele sunt invaluite de frica.Stii unde te afli?In inima ta.Nu exista speranta ca maine sa fie o zi mai buna.Nu exista dorinta de a face ca totul sa arate mai frumos.Cand te uiti la un trandafir rosu ce iti trece prin minte prima data?Cat e de frumos?Sau ca te poti intepa daca il atingi?Ar trebui sa te gandesi ca ce este frumos trebuie aparat.El se apara de oamenii care vor sa-l raneasca.Asa este si la tine.Tu vei zice ca incerc sa te amagesc,dar nu! Esti o fiinta minunata,care ar trebui sa emane caldura in jur.Sa radieze de bucurie.Viata este cruda si iti joaca feste in fiecare minut cand are ocazia.Nu-i da ocazia sa rada de tine.Aparate de tot ce te ademeneste spre intuneric.Esti ce vrei tu,nu ce vor altii.Inclesteaza-ti pumnii si fi gata de orice iti iese in cale.Exista momente cand cazi,dar nu uita ca sunt zile cand te ridici la loc.Te scuturi de praf si mergi mai departe cu mintea limpede,cu zambetul pe buze si privirea inainte.Demonstreaza ca totul are un sens in viata.Fiecare pas pe care il faci te duce mai aproape de ce iti doresti.Indeplineste-ti visele.Da-le aripi,dar mai intai trebuie sa le ajuti.Trebuie sa arati ca tu chiar iti doresti acest lucru.Ca iti doresti sa ai vise care se pot indeplini.Dar trebuie sa incerci sa le indeplinesti,nu doar sa stai si sa astepti minuni de la altii.Da-le tu startul,apoi totul vine de la sine.
    Si nu uita ca oricine arata mai frumos cu un zambet larg pe fata care sa-ti emane incredere in tine.

Un nou an...

     Stau rezemata de sifonier cu gandurile imprastiate.Nu stiu la care dintre ele sa imi indrept atentia.Oare la cum a trecut timpul pe langa mine pe nesimtite?Cum eu nu am reusit sa-l opresc?Uite si acum stau degeaba in loc sa-mi pregatesc lucrurile pentru a pleca.Si acest gand mi-a facut colturile buzelor sa se indoaie intr-un mic zambet.Este adevarat!Nu sunt ca toate acele fete care se pregatesc cu 10 ore inainte de a pleca.As fi vrut sa stiu ce trebuie sa fac.Sa-mi fac planuri multe in care as putea sa ma incurc, dar totusi as avea un plan atunci cand n-am scapare. Dar eu in schimb fac ce-mi trece prin minte pe moment.Chiar daca acel lucru poate fi si o tampenie.

     Tocmai s-a mai scurs un an din viata mea,iar eu tot aceasi persoana sunt.Fara sa-mi dau seama ca ma pierd in propriile ganduri,amintiri,...dorinte.Hmm!Ca veni vorba de vise,eu inca nu mi-am dat seama care sunt. Poate ca unul dintre ele este sa reusesc sa-mi pun aceea masca care nimeni sa nu-mi poate descifra sentimentele.Dar aceasta masca nu se gaseste in toate colturile din lume.Aceasta se gaseste in mine,doar ca eu inca nu am gasit-o.N-o voi gasi niciodata!Sau cel putin nu in fata cuiva,ci doar atunci cand sunt singura. Numai atunci cand ma inchid in mine si cu greu revin la loc.Desi niciodata nu-mi dau seama cand ma fura gandurile.Cred ca asta e o parte a mea de care nu pot sa scap.Pffu...Cu cat trec mai multi ani,cu atat cresc si amintirile.Atat de multe de care nu poti sa scapi orice ai face.Chiar daca ai inchide ochii,n-ai face decat sa nu vezi ce se afiseaza in fata ta,dar toate gandurile te-ar bantui.Doar timpul va decide.Parca el ar fi regele si noi umilii servitori.El face ce vrea cu noi:ne imbatraneste,ne face sa uitam,sa ne....schimbam.Oare ce va urma?Asta ramane de asteptat.Si voi astepta in liniste incercand sa inving tot ce imi apare in fata....

Un happy-end...(V)

      Urmatoarea zi a decurs mai groaznic.M-am trezit cu lacrimi in ochi si m-am chinuit sa ma imbrac si sa ma aranjez.Cu pasi marunti ,m-am indreptat spre liceu.Nu mi se mai parea nimic la fel de vesel ca ieri.Ironia sortii.Azi esti bucuros,iar a doua zis simti cum totul se prabuseste si nu stii cum sa scapi mai repede.Tot ce-mi vinea in gand era ochii lui Andrew cand mi-a spus ca ma iubeste.Mi s-a frant inima cand am vazut cu cata durere m-a intrebat de ce i-am facut asta.Cu greu ma abtineam sa nu plang pe strada,dar nu vroiam sa ma intrebe cineva ce am patit.Oricat de incet mergeam,am ajuns la liceu si am ramas surprinsa cand nu era mai nimeni in curte.M-am uitat la ceas si am incremenit.Ajunsesem cu o jumatate de ora inainte de a intra.M-am indreptat spre o banca din apropriere si am ramas acolo cu privirea infipta in pamant.Am tresarit la mana care m-a atins pe umar.Cand mi-am intors privirea,am vazut-o pe Eva.Oh!De ea aveam acum nevoie.Era ingrijorata pentru mine.
   -Ce-ai patit?m-a intreba ea.
   -Nu stiu...nu stiu ce sa fac.Ieri Andrew mi-a spus ca...ma iubeste.Si cum ma asteptam,aceste cuvinte o facu pe Eva sa tresare.
   -Cum adica ti-a spus aceste lucruri?Dar stie ca tu il iubesti pe Stephan.
   -A zis ca e vina lui ca nu mi-am dat seama ca el tine la mine.De ce,Eva?De ce nu mi-am dat seama?De ce nu te-am ascultat?Mi-am afundat capul in propriile maini.
   -Nu e vina ta,ci a lui.El filtreaza cu toate fetele.Nu aveai cum sa-ti dai seama daca spune adevarul sau nu.
     Dupa un moment de tacere,m-am ridicat in picioare.
   -Dar nu-i nimic.Acum stiu ce trebuie sa fac.
     Si n-am mai spus nimic mai mult.Cu pasi grabiti,m-am indreptat spre Stephan.Speram din rasputeri sa nu fac inca o greseala pe care s-o regret.El ma intampina cu un zambet si inainte ca el sa se aplece sa ma sarute, eu mi-am ridicat mana pentru al oprii.Inima imi batea tot mai puternic,iar picioarele imi tremurau,dar am reusit sa opresc tremuratul.Am inspirat adanc si am zis:
   -Uite,Stephan!Simt ca dragostea care ti-o port nu se potriveste cu relatia.Te iubesc!Nu neg,dar te iubesc mai mult ca un...bun prieten.Tin la tine si imi fac griji,dar simt ca in aceasta relatie nu trebuie sa aiba loc.Chiar imi pare rau daca ti-am facut sperante.M-a asteptam sa tipe la mine ca ma uraste sau sa plece suparat,dar in schimb mi-a zambit.
   -Ai dreptate,Rose!Am ramas uimita de cuvintele lui.Cred ca ar fi mai bine daca am fi avut o relatie de buni prieteni de la bun inceput,nu de indragostiti.Si eu te iubesc,dar eu la inceput credeam ca te vreau ca iubita.Acum auzind aceste lucruri venind din partea ta,mi-am dat seama ca eu tin la tine ca o buna prietena.Chiar mi-as dori ca aceasta relatie sa nu se strice,ci sa devina una de prietenie.
     I-am oferit o imbratisare calduroasa si mi-am adus aminte ca mai am o treaba de rezolvat.Dar fara sa iau in calcul si idea ca va suna clopotelul si ca orele vor incepe.Am oftat si am intrat in clasa.Mi-am petrecut urmatoarele ore gandindu-ma la o noua mutare si vazand ca vremea este de partea mea,am fost multumite.Cand a trebuit sa iesim,a inceput sa ploua.Si desigur ca multi nu se astepta la asta.Nici Andrew.Am mers cu doi metri in urma lui cu umbrela.
   -Sigur nu vrei sa vi sub umbrela mea?am intrebat eu cu un zambet pe buze.
   -Lasa-ma in pace,a zis el morocanos.
   -Dar o sa te uzi pana la piele,am continuat eu insistenta.
   -Si ce-ti pasa tie?El se oprii din mers,dar inca nu se intoarse cu fata la mine.Asa ca am continuat:
   -Ai sa racesti.
   -Si?Tie frica ca o sa-ti dau si tie?Stai la distanta de mine si vei fi fericita.
   -Vroiam sa te ajut,atata tot,am zis eu trecand pe langa el.Dar el ma prinse de mana.Era fix ce imi doream sa faca, desi aceea caldure a mainii lui mi-a facut inima sa bata mai tare.
   -Asta e singurul motiv?
   -Daca..ti-as spune ca mai am un motiv,ce ai zice?
   -Ca ai ceva sa-mi destainu-i.M-a tras de mana facandu-ma sa ma intorc cu fata la el.Rose Charlend,nu incerca sa-mi ascunzi ceva pentru ca nu vei reusi.
   -Serios?Nu mai spune.M-a tras si mai mult spre el incat puteam sa-i simt inima cum batea cu putere.Simteam cum dorinta de a ma saruta ardea in el la fel cum ardea si in mine.Il vroiam atat de mult incat nu ma mai puteam stapanii,dar nu am vrut sa fac greseala de a face eu primul pas.Buzele ni se intalnira si atunci a fost un moment magic.Ploaia se oprii.
   -Se pare ca am castigat pana la urma,zise el razand.
     Pe moment nu mi-am dat seama la ce se referea,dar apoi mi-am adus aminte cand mi-a spus ca oricum el va castiga atunci cand cand vorbeam cu Eva de Stephan.
   -Rose,eu chiar te iubesc!Te iubesc cu intreaga mea fiinta.Crede-ma ca nu am sa te las singura niciodata.
     Isi incolaci bratele in jurul meu si ma saruta inca o data.Acela era happy-end-ul pe care il asteptam.Desi la inceput nu mi-am dat seama ca un tip care ii place sa flirteze,se poate indragosti atat de mult.Dar e bine ca am facut alegerea corecta...

Ceva de neiertat..(IV)

      Vrea sa ma vada.Aceste cuvinte ma faceau sa topai intr-una.Dar m-am abtinut.Desi nu stiam ce-mi va spune,speram la ceva care sa sune a "vrei sa fim impreuna?".Cat mi-as dori sa spuna aceste lucruri. Dar...exista un dar care imi face zambetul sa dispara.Dorinta de a afla ce va spune ardea in mine.Din pacate,cat de mult mi-as fi dorit sa treaca mai repede orele,minutele...secundele,timpul nu ma asculta.La sunarea clopotelului am tresarit.Mi-a trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ca acela era clupotelul ce-mi dadea vestea ca plecam.Atunci inima imi batu tot mai tare.Nu stiam ce sa fac.As fi vrut sa ma duc acasa si sa nu ma aflu in situatia de fata.Am oftat si mi-am indreptat pasii spre poarta liceului.Iesind din liceu am putut sa-l observ.Arata atat de bine,ca de obicei.Nu imi aduc aminte vreo zi in care el sa nu arate aranjat.Am mers mai departe purtand cu mine acea masca calma,desi simteam cum inima o ia razna.Eva a luat-o inainte si trecand pe langa mine m-ia soptit un "mult noroc".Aveam nevoie de el cu siguranta.M-am oprit in fata lui,iar el mi-a adresat unul dintre zambetele lui care imi reda increderea in mine.
    -Buna!incepu el conversatia.
    -Buna,am zis eu,desi cu greu imi abtineam tremuratul din voce.Imi facu semn cu mana ca sa mergem.
    -Si....cum a fost ziua?
    -Destul de OK,desi....M-am oprit din vorbit observand ca s-a pus in fata mea.
    -Bine!O sa zic direct.A inspirat adanc si a continuat: Nu te-am invitat sa te intreb ce mai faci.
    -Mda,asta mi-am dat seama,am zis eu glumind sperand ca-l fac sa se mai relaxeze.Dar el doar a zambi.Nu-mi puteam da seama de ce se fastacea atat.Adica dupa cum am observat ieri,se tot tinea in brate cu aceea fata.Asa a am zis sa-l ajut putin...mai mult.
    -Eu....as fi vrut...desigur daca vrei si tu sa....si l-am oprit sa mai continue sarutandu-l.
      S-a intamplat!Simteam cum incep sa-mi iau zborul de fericire.Bine..vorba vine pentru ca nu aveam cum sa-mi iau zborul.Dar acel sentiment ma facea sa uit de tot.Sa nu-mi pese de nimeni si de nimic,ci doar de noi doi si de acel sarut de care atarna tot universul meu.Am incercat sa ma retrag pentru ca nu cumva sa se simta stanjenit de faptul ca eu am facut primul pas.In schimb el m-a tras mai mult.Am tresarit putin ne asteptandu-ma la acest lucru.Simteam cum si el a asteptat ziua asta de multa vreme,dar nu a avut curaj.Deodata simteam cum ma cuprinde un sentiment puternic de vinovatie.Nu intelegeam de ce pentru ca nu aveam niciun motiv,dar totusi simteam ca aceasta fericire ranea pe cineva.Dar am incercat sa nu ma mai gandesc la acest sentiment afundandu-ma mai mult in saruturile lui.Pe urma am continuat sa mergem pana ma condus acasa.Cu gandul la aceasta zi, am atipit foarte usor.A doua zi radiam de fericire.Parca totul mi se parea mai viu colorat.Dar totul s-a spulberat cand l-am vazut pe Andrew.Era in fata mea si vedeam in ochii lui un licar de nervozitate.Trebuie sa admit ca acei ochi albastri-cenusii ma chiar infiorau,dar nu am vrut sa-i arat ca ma inspaimanta.Asa ca am ridicat mana ca sa-l dau la o parte din calea mea,dar in schimb el ma prins de incheietura mainii.
      -Da-mi drumu,nesabuitule!i-am zis eu incercand sa ma eliberez din stransoarea lui.Dar in schimb el statea tacut.Daca vrei ceva de la mine spune,daca nu,lasa-ma in pace.
      -De ce mi-ai facut asta?La auzul cuvintelor lui am incremenit.Poate ca eu sunt de vina pentru asta.Nu am stiut cum sa-ti arat mai mult ca sa intelegi....ce simt pentru tine.M-am rugat sa nu zica ceva ce voi regreta.Rose....eu chiar...te iubesc.
       Am ramas masca.Chiar a spus-o.Nu-mi venea inca sa cred.Chiar ma durea acest lucru mai mult decat forta cu care imi stragea mana.Ochii ma ardeau pentru ca imi abtineam lacrimile.Si in acel moment realizasem de ce aveam in mine acel sentiment de vinovatie.Din cauza lui.
      -Totul este in regula,Rose?m-a intrebat Stephan care se indrepta spre noi.
      -Da,totul e...bine.
       Mi-am smuls mana din stransoarea lui Andrew,iar el mi-a adresat unul din rarele lui priviri infricosatoare. Se pare ca trebuia sa ma obijnuiesc cu astfel de lucruri din partea lui, ca si cu prinderea incheieturii mele.Aceasta parte a lui ma facea sa ma cutremur.Acum trei zile se dadea la mine,iar acuma ma inspaimanta.Mi-am dus mainile in jurul gatului lui Stephan si l-am sarutat zicandu-i ca totul e OK si ca nu are rost sa-si faca griji.Ziua a trecut tot mai repede fara sa-mi dau seama cand a venit momentul sa plec spre casa.M-a condus Stephan desi am incercat sa-i zic ca nu era nevoie,dar el a refuzat.Cand am ajuns,el m-a sarutat in semn de adio.Acel sarut m-a facut sa ma simt mai bine.As fi vrut sa dureze o vesnicie.Andrew chiar stie cum sa...Ce am zis?De ce am mentionat numele lui?Proasto!Stephan!Stephan!Cu el esti.Aceasta greseala ma costat mult.A trebuit sa-i bolborosesc cateva scuze lui Stephan de ce nu pot sa mai raman,iar el a inteles ca trebuie sa ma odihnesc.