Ce sa fac?Obrajii imi ardeau si atunci mi-am mutat privirea.Am inghitit in sec si m-am uitat pe furis sa vad daca se mai uita la mine.Dar defapt, el se indrepta spre locul sau.
-Hei,Chris,vin-o aici,l-a chema o fata blonda facandu-i semn ca este un loc liber langa ea.
Incuviinta si pleca spre ea.Chris.Ce se intampla cu mine?De ce imi transpira palmele.De ce inima mea bate tot mai tare cand imi revine in minte privirea lui?As vrea sa-l mai pot vedea o data,sa vorbesc cu el,sa....Nu!Nu pot sa vorbesc cu el.Am sa ma fac de ras.Voi face o tampenie pe care o voi regreta toata viata.De atunci minutele au trecut ca orele,iar orele ca zilele.Tot ce imi trecea prin minte erau ochii lui verzi ca jadul ce m-au fermecat de prima data.Pe drum,Alexia observa in tacerea mea putina nelinistete si m-a intrebat:
-Ce-ai patit?Niciodata n-ai fost asa tacuta ca azi,m-a atins pe umar,dar cand mi-a intalnit privirea si-a ridicat mana.
-E un inceput pentru toate.
-Ce s-a intamplat?ma oprit ea.
-Nimic.Glumeam cu tine,am schitat un zambet continuand sa mergem.
A doua zi, am fost gata inainte de a-mi da seama ca daca voi pleca voi ajunge cu doua ore inainte de a incepe orele.Asa ca tot ce am facut a fost sa plec o data cu mama mea,directoarea liceului unde invat eu.In masina era un aer inmiresmat de la parfum.O tacere era intre mine si mama.Priveam pe geam,dar gandindu-ma inca la ochii lui verzi.Chris.Numele lui imi umplea mintea.De l-as mai vedea o data,o singura data si va fi de ajuns.Dar ce as putea face?El cu siguranta nu se gandeste la mine.Am urcat scarile liceului ca prin ceata.Intrand in cabinetul mamei,m-am asezat pe fotoliu si am inceput sa rasfoiesc o revista.Am simtit o usoara atingere pe umarul meu.Imi ridic privirea si observ ca era mama.
-In sfarsit imi raspunzi.
Imi raspunzi?Oare de cat timp vorbeste cu mine?Ma uit la ceas si vad ca au trecut cele doua ore.Trebuie sa ma duc in clasa.Fir-ar!Cum am putut uita?Ce-am facut pana acuma?Ah!M-am uitat pe revista cu gandul inca la Chris.Vrand sa ma duc in clasa,mama m-a oprit zicandu-mi sa ma duc dupa un baiat, Christopher Jones si sa-l aduc la ea ca sa-i spuna ceva important.Ne mai punand nicio intrebare de genul "De ce sa ma duc eu?",mi-am indreptat spre clasa acestui baiat.Am batut la usa si am intrat.
-Doamna directoare l-a chemat pe Christopher Jones la ea in birou,am spus eu parand mai diplomata,desi eu vroiam sa plec mai repede la Alexia.
-Jones,poti sa te duci,ii zise profesorul,care incepu sa scrie un exercitiu pe tabla.
Si atunci acei ochi verzi i-a intalnit pe ai mei.Christopher era Chris.Cum de nu mi-am dat seama?Inima incepu sa-mi bata si mai puternic,iar palmele imi transpirau.Am incercat sa ma astampar,sa ma calmez pentru a nu-mi pierde inca demnitatea.In timp ce ne indreptam spre mama,isi duse mana la par aranjandu-l putin.
-Sper doar ca n-am incurcat-o,zise el,iar auzul vocii sale imi facu trupul sa se cutremure usor.Dar eu in schimb i-am adresat un zambet.Nu prea e corect.
-Cum adica?am intrebat eu ridicand din sprancene.
-Adica tu imi cunosti numele,dar eu nu-l stiu pe al tau.
-Si va ramane secret in continuare,am inceput sa rad.
-Atunci chiar nu este corect.Am ajuns la usa mamei asa ca i-am facut semn sa intre.Ne mai vedem,Myra,imi sopti el in timp ce ma indreptam spre clasa mea.
Aproape ca ma impiedicasem.Cand sa pot spune ceva,el deja intrase in cabinet.Myra.Ce i-o fi venit si cu numele asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu