O speranta...(IV)

     -Intreaba-l!ma indemna Alexia.
    Stateam in fatza usii clasei lui Chris.Vroiam sa ma duc la el si sa-l intreb de aceea fata,dar tot curajul meu ma abandonase.Trebuie sa afli,imi ziceam.Dar degeaba.I-am zis Alexiei pana la urma de el.Trebuia s-o fac la ce ingrijorata era de faptul ca ma ridicasem brusc din pat.
     -N-o sa reusesti nimic daca doar stai aici,imi sopti ea.
     -Stiu.Doar ca nu pot sa ma duc la el si sa-i zic "Stii mie imi place de tine,dar exista o problema.Ieri te-am vazut cu o tipa si eu deobicei nu-mi impart iubitii."Alexia incepu sa rada,iar eu am lovit usor cu cotul ca sa inceteze.
     -Cu siguranta nu asa.Doar dute si intreaba-l.
     -Pe cine?intreba o voce cunocuta,iar cand ne-am intors privirile era....Chris.
     -Pe...pe...pe...,m-am balbait eu,picioarele tremurandu-mi.
     -Buna!Sunt Alexia,ii zise ea zambind.
     -Buna,sunt Christopher.Poti sa-mi zici Chris.Orice prietena a Myrei imi este prietena.
    Eu ma holbam la Alexia cu cata usurinta putea sa vorbeasca cu un baiat.Iar eu din clipa in clipa puteam sa lesin.Cu obrajii arzandu-mi mi-am mutat privirea de la ochii lui verzi si am spus:
     -Nu ma cheama Myra.
     -Mereu e asa bosumflata?zise el neluandu-mi cuvintele in seama.
     -Nu vrei sa stii cum e atunci cand nu-i in toane bune,incepu sa rada Alexia.
     -Eu sunt inca aici,daca nu v-ati dat seama,le-am spus eu.
    Nu-mi venea sa cred.Propria mea prietena chicotea cu Chris.Poate ca e mai bine asa.Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ma uit la el.Il doream.O Doamne! Chiar il doream.Vroiam sa se uite la mine,sa ma ia de mana,sa ma....Nu puteam sa ma gandesc la asta.El era deja cu cineva.Mai frumoasa decat mine.Fara sa-mi dau seama aveam lacrimi in ochi.Trebuia sa fac ceva,sa nu ma vada.Asa ca am plecat fara sa mai zic nimic.I-am auzis glasul Alexiei strigand dupa mine si apoi spunandu-i ceva lui Chris,dar nu am reusit sa deslusesc ce.Mi-am sters ochii si am afisat un zambet larg pentru Alexia.
     -Stai,Bella!Ce s-a intamplat?
     -Nimic.Doar ca ma plictisisem sa va vad pe voi vorbind.
     -Te cunosc prea bine.Nu e doar asta.Zi-mi adevarul,te rog,imi spuse ea din nou cu acea privire care ma inmuia.Asa ca am inchis ochii si am respirat adanc.
    -Nu pot sa-l intreb.Pur si simplu nu pot.
   In acel moment m-a luat in brate strangandu-ma cu caldura.Ii simteam parfumul ei dulce cum imi patrunde in plamani.Dar nu-mi puteam dori altceva.Vroiam doar sa nu-mi mai dea drumul si sa se opreasca timpul.Sa nu fi existat niciun Chris.Oh! De ce tocmai acum trebuia sa mi se intample?
    -Am sa te ajut.Orice ar fi va fi al tau,si ma stranse si mai tare.