Real life,real dreams.....

     N-am crezut ca viata poate fi atat de nemiloasa.Mereu am stiut ca ea este si buna si rea,dar niciodata nu mi-am inchipuit ca poate sa te dezamageasca atat de mult.Sa te faca s-o iei de la 0 mereu,si mereu,si mereu....Oare chiar asa e cu adevarat?Rautacioasa,plina de mistere si mai ales te poti pierde in ea.Iti creezi vise pentru a afla mai tarziu ca sunt imposibile de atins.Sa ai sperante si mai taziu sa se sparga in mii de bucatele.Mii de cioburi din diferite dorinte sunt in jurul meu.I-au unul si ma uit la el.Imi aduc aminte de el.Este unul dintre dorintele mele preferate,in care mi-am pus cea mai mare parte din sperante,din incredere.Vreau sa zboare,dar nu poate.Nu voi reusi niciodata.Odata ce sunt bucati,nu pot fi lipite la loc.Cu lacrimi in ochi,arunc ciobul si cad in genunchi.DE CE??? De ce totul se spulbera cum ai bate din palme?Vreau sa ajung sa ating razele soarelui,sa le simt caldura cum ma mangaie pe obraz.Vreau sa vad mereu si mereu aceasi imagine: luna care se reflecta in apa cristalina a marii.Pana si inima imi plange in piept dorindu-si tot mai multe.Nu vreau sa ajung sa ma tai in vise.De ce totul are limite,conditii?Ridic mana cu speranta ca voi atinge stelele albe si sclipitoare.Fiecare luna trece cu pasi greoi,lasandu-ma sa disper dupa sfarsit.Vreau sa trec mai repede prin anii grii.Sa miros florile parfumate,sa mangai soarele,sa ma arunc in frunzele ruginii si insfarsit sa ajung la fulgii de nea puri si plini de frumusete.Lacrimile mi s-au uscat pe obrazul gingas,dar poti sa vezi urma lasata de ele.Asa cum lasa toti pe care ii cunosc o urma in viata mea,o pata de care nu pot scapa.Imi aduc aminte de fiecare zi onomastica a mea.Cu fiecare an care trece,se indepartesc toti de mine fara sa-i pot oprii,fara sa se uite inapoi.Ma uit in oglinda prafuita.Sunt oare eu aceea persoana?M-am schimbat.Nu mai sunt aceasi care rade din orice,nu mai sunt vesela si jucausa.Sunt doar ...eu.Plina de ura,fara speranta, sacatuita de toate visele.Gandurile imi sunt pusti.Vantul rece ma mangaie pe tenul glacial.Doar intunericul imi asculta povestile fara sa ma critice.Ma invaluie cu singuratatea lui lasandu-ma fara cale de scapare.N-am sa gasesc funia care sa ma traga din prapastia adanca......