Lupta dintre vis si realitate

     Pașii mei greoi zdrobesc pământul rece.Mă opresc aproape pierzându-mi echilibrul și mă așez în genunchi ca să-mi trag răsuflarea. Gâfâind mă uit în jur și constat că am alergat in cerc. Aceeași bancă uitată de trecut, aceleași flori veștejite de timp.Unde-i ieșirea?Vreau să scap de acest drum îngust.O lovitură de pietre mă face să tresar.Cine putea fi?Un mârâit ca de câine îmi îngheță  inima în piept . Întrebări ca "cine-i acolo?" sau "dacă mă va ataca?" îmi goneau în minte.Din întuneric apăru o gheară și....Mă trezesc! Respirația îmi era întretăiată,iar cu mâinile transpirate țineam strâns plapuma. Încă un coșmar. Mă trântesc cu capul de pernă, ochii ațintind tavanul.Totul era atât de întunecat. De ce nu mă lasă să dorm,să am visele mele?Văd cum mă atrage spre el,cum vrea să pătrund mai mult în întuneric. Mă cheamă la el pronunțându-mi numele cu atâta magie ca un cântec de sirene.Dar încerc sa mă abțin.Îi alung cererile cu speranța că voi reuși să adorm.Dar mi-e frică de ce va urma.Ce coșmar îmi va mai bântui noaptea?Sper doar să nu fie.....
    Mă ridic în picioare simțind cum aerul e din ce în ce mai greu de suportat.Mă uit în jur și din cauza lipsei luminii tot ce pot desluși este un dulap,un birou și...un pat.Ochii mi se măresc când observ că cineva se află în acel pat.Oare îl cunosc?Mă aproprii și ridic mâna spre el cu speranța că voi reuși să-i văd chipul.Cu inima bătând cu putere, reușesc să apuc plapuma. Încă putin și îi pot vedea chipul, încă puțin și....Mă trezesc din nou! Câte vise voi avea până voi ajunge să îmi doresc să nu mai dorm?Câte vise spulberate la punctul culminant, câte vise tot mai întunecate....Ajung să nu mai pot face diferența intre vis și realitate.Vreau doar să....să dorm liniștită,iar în minte să-mi fie doar un singur gând. Și anume: un vis cu final fericit.
    Dar până să văd și aceea rază de soare,trebuie să aștept....chiar dacă este singurul lucru pe care îl voi mai face.