Azi, asteptand sa ninga atat de mult incat sa ma pot bucura de iarna, am gasit ceva interesant (l-am vazut pe un alt blog destul de interesant - vis-saurealitate.blogspot.ro). Mai exact un video despre evolutia muzicii.

Trebuie sa il vedeti!

     Si pe lista de muzica buna am adaugat si aceasta superba melodie (mai ales ca sunt o mare fana a Lindsey Stirling)

Dragostea dorita...

      Norii au navalit cerul nelasand nici macar o raza a soarelui sa imi lumineze trupul rece. Vantul imi mangaie tenul facandu-ma sa realizez ca asa cum este vremea, asa este si in sufletul meu: fericirea mea este umbrita de un nor de tristete.
     Au trecut 6 luni....6....si realizez cu ochii inlacrimati ca inca nu ne cunoastem. 6 luni de vise si sperante, pline de dorinte sincere, si pentru ce... Mi-as dori ca doar o privire in ochii tai caprui sa fie de ajuns sa iti patrund in suflet, in minte. O singura atingere a ta sa imi fie de ajuns sa stiu ce gandesti despre mine, sa stiu ce iti doresti de la viata, daca vrei sa fi alaturi de mine pana la capat sau nu. Oare te gandesti la mine la fel de mult cum o fac si eu? Iti doresti sa fiu acolo langa tine? Tanjesti dupa atingerea mea? Atatea intrebari... si inca niciun raspuns, iar aceasta ma distruge incetisor pe dinauntru si sa raman tot mai mult inchisa in lumea mea unde cred ca stiu totul despre tine. 
     Dar in caz ca te intrebi si tu acelasi lucru, atunci raspunsul meu este DA! Da! Da! Da! Ma gandesc la tine incontinuu, tanjesc dupa atingerea ta,dupa buzele tale moi sa le simt pe trupul meu firav, sa tremur la fiecare mangaiere , fiecare soapta cu "Te iubesc!". Oare cer prea mult sa fiu iubita la fel de mult cat iubesc si eu? Cer prea mult cand spun ca doresc sa fii sincer cu mine, sa imi spui ce iti doresti, ce te face fericit? 
     Vreau sa fiu alaturi de tine pana la sfarsit, vreau un final de poveste, chiar daca nu exista asa ceva, dar pot sa mai sper. Nu imi lua visele in care sunt prinsa de cand mi-ai spus primul "Te iubesc!", nu imi rani fericirea, nu inca..nu sunt pregatita sa te pierd. Poate nu putem sa ne citim gandurile, poate ca nu mereu ghicim ce stare avem, dar stiu sigur ca fara tine viata mea ar fi pustie, nu ar mai insemna nimic...ar fi ca o frunza pustie, uscata,uitata de toti...

Dorintele...

      Ce usor este sa arunci niste cuvinte fara sa-ti dai seama, fara ca macar sa te gandesti daca au sens sa le spui. Ele reprezinta adevarul deoarece le zici la furie. Daca ele ranesc sau nu, nu-ti dai seama pe moment. Vrei doar sa nu fie adevarat ce vezi, ce auzi, ce simti. Nu esti intr-o poveste cu happy-end la fiecare pas, ci este viata care este o tragedie. Tu esti personajul principal si te crezi erou.Crezi ca tot ce este in jurul tau este cu un scop. Poate...dar nu inseamna ca aceste lucruri iti dau valoare, ca te urca atat de sus incat ii poti vedea pe toti, ca poti atinge cerul si ii poti simti puterea. Sa tipi cand vrei, sa plangi cand vrei, sa razi....Esti orbit de furia care iti trece prin vene incat nu mai poti vedea binele din fatza ta. Totul e ca o ceata, un voal plin cu sentimente de ura si de dezamagire.
      Ti-ai dori sa ai puterea de a da timpul inapoi, sa poti schimba ceva din viata ta. Doar ca ce nu realizezi este ca tu de fapt vrei sa schimbi mai multe momente, chiar daca ele alcatuiesc si amintirile frumoase pe care nu ai vrea sa le uiti niciodata. Si aici apare dezorientarea, cand doresti ceva, dar nu poti sa-l obti fara sa nu te atingi de un lung sir de momente. Nu poti sa schimbi ceva fara ca sa nu modifici tot lantul. In loc sa te multumesti cu ce ai, esti tot mai egoist. Zambeste pentru ca nu stii cand o sa fie momentul cand n-o s-o mai poti face. Viseaza pentru ca nu stii cand o sa ramai doar cu cosmarurile. Mai bine iti doresti ceva pentru viitor, nu iti irosi dorintele pentru trecut.
      Dar ce inseamna toate acestea cu adevarat nici eu nu mai inteleg. Simt cum tot ce iubesc fuge de mine si raman fatza in fatza cu ura mea...

Iubire de la distanta

     Un sentiment nou ma cuprinde si nu stiu cum sa reactionez. Simt ca stau singura in intuneric, iar o lumina stralucitoare vine spre mine si nu stiu in ce parte sa ma indrept. Ridic mana si incerc sa-i ating una dintre raze, iar caldura imi da fiori pe sira spinarii. Dar sunt inspaimantata deoarece nu stiu cand acea raza ma va arde.
      Pentru prima data simt ca ma indragostesc de cineva pe care nu l-am cunoscut fatza in fatza nici macar o data, dar totusi parca il cunosc de mult timp.
     Nu imi pot explica cum de am ajuns sa nu-i pot uita rasul care imi da fiori cand stiu ca eu il provoc. Dimineata ma trezesc cu el in gand si ador sa-l sun pentru ca vocea lui sa rasune in toata casa. Cand il trezesc nu se supara, ci mai de graba se bucura, iar mi-e imi place sa-i aud vocea somnoroasa, si desi nu spune prea multe in acel moment, acea liniste ma face sa-mi tremure picioarele pentru ca ii pot auzi respiratia. La liceu trebuie sa ma lupt cu gandurile mele. Vreau sa fiu atenta la profesori, dar mereu sunt trasa in propria minte unde pot sa fac orice imi doresc. Imi place cand ma intreaba daca sunt bine sau care este parerea mea. Asta imi demonstreaza ca il intereseaza ce simt. Astept cu nerabdare sa vina ora cand trebuie sa vorbim la telefon. Aflu in fiecare zi ceva nou despre el si asta ma face sa ma simt tot mai aproape de el. Seara, cu  inima inca tanjind dupa orele petrecute la telefon , adorm cu el in gand.
     Nu stiu ce inseamna asta pentru el, dar stiu ca, cu fiecare zi care trece imi doresc sa fie langa mine, sa-i demonstrez ca sentimentele mele sunt pure si ca nu mi-as dori nimic altceva decat sa ma tina strans in brate. Oricat de mult as incerca sa-i gasesc defecte pentru al uita, eu ma indragostesc tot mai mult. Poate ca ma avant spre o prapastie si nimeni nu ma poate ajuta, dar aceste "greseli" imi aduc fericire cand o sa-mi amintesc de momentele frumoase.
     Desi multi se indragostesc de o persoana inainte de a o cunoaste, deoarece ii place cum arata, eu m-am indragostit de el inainte de al vedea. Si asta ma face sa cred ca e o dragoste adevarata...pentru ca eu m-am indragostit de adevaratul EL.

This is me...If you like, it's ok. If you don't like, it's ok..

     Sfârșitul toamnei....Frunzele uscate se odihnesc pe asfaltul rece lăsând crengile singure. În  fiecare zi totul e la fel. Deși ceva e diferit. Viața merge înainte,doar că eu nu mai sunt aceeași. O parte din mine a rămas în trecut,iar conștiința țipă la mine că eu sunt de vină. Dar cu ce am greșit? Tot ce am făcut a fost să mă îndrăgostesc. Oare e greșit să iubești ce nu trebuie? Răspunsul e nu. Ce a fost greșit a fost doar ca am folosit 100% din sentimentele mele.
     Cu zâmbetul pe buze,dar cu lacrimi în ochi fac pași mici spre viitorul misterios. Simt cum nisipul vieții dispare printre degete și se contopește cu pământul crăpat de timp. Dacă aș avea șansa de a da timpul înapoi ca să schimb ceva....nu aș face-o. Acele amintiri fac parte din mine și nu pot să le îndepărtez doar pocnind din degete pentru că mereu vor veni alte amintiri care mai de care mai frumoase,dar și triste. Aș putea să închid ochii ca să mă rup de realitate,dar e mai rău. În întuneric apar tot mai multe imagini pe care vroiam să le uit. Toate năpădesc vrând parcă să mă sufoce.

   Dar nu regret nimic din tot ce s-a întâmplat.  Ele alcătuiesc trecutul meu.Trecut.Asta înseamnă că nu am dreptul sa trec de aceasta graniță. Bune și rele,triste și fericite sunt ale mele.Multi oameni doresc ca viata sa fie mai bună,dar totul începe cu tine.Cum ar fi dacă nu ne-am mai plânge de tot ce se întâmplă? Cum ar fi dacă nu ne-am mai ruga pentru îndeplinirea dorințelor? Cum ar fi dacă nu ne-am mai întreba cum ar fi? Răspunsul e: ar fi mai bine.
    Sunt optimistă și spun cu mâna pe inimă că tot ce mi s-a întâmplat în viață a fost pentru că am vrut eu și nu regret că am făcut acei pași. Viața merge înainte cu sau fără mine. Dar ar fi mai plăcut dacă am merge una lângă alta zâmbindu-ne și făcând față la tot ce ne rezervă viitorul.