O speranta...(IV)

     -Intreaba-l!ma indemna Alexia.
    Stateam in fatza usii clasei lui Chris.Vroiam sa ma duc la el si sa-l intreb de aceea fata,dar tot curajul meu ma abandonase.Trebuie sa afli,imi ziceam.Dar degeaba.I-am zis Alexiei pana la urma de el.Trebuia s-o fac la ce ingrijorata era de faptul ca ma ridicasem brusc din pat.
     -N-o sa reusesti nimic daca doar stai aici,imi sopti ea.
     -Stiu.Doar ca nu pot sa ma duc la el si sa-i zic "Stii mie imi place de tine,dar exista o problema.Ieri te-am vazut cu o tipa si eu deobicei nu-mi impart iubitii."Alexia incepu sa rada,iar eu am lovit usor cu cotul ca sa inceteze.
     -Cu siguranta nu asa.Doar dute si intreaba-l.
     -Pe cine?intreba o voce cunocuta,iar cand ne-am intors privirile era....Chris.
     -Pe...pe...pe...,m-am balbait eu,picioarele tremurandu-mi.
     -Buna!Sunt Alexia,ii zise ea zambind.
     -Buna,sunt Christopher.Poti sa-mi zici Chris.Orice prietena a Myrei imi este prietena.
    Eu ma holbam la Alexia cu cata usurinta putea sa vorbeasca cu un baiat.Iar eu din clipa in clipa puteam sa lesin.Cu obrajii arzandu-mi mi-am mutat privirea de la ochii lui verzi si am spus:
     -Nu ma cheama Myra.
     -Mereu e asa bosumflata?zise el neluandu-mi cuvintele in seama.
     -Nu vrei sa stii cum e atunci cand nu-i in toane bune,incepu sa rada Alexia.
     -Eu sunt inca aici,daca nu v-ati dat seama,le-am spus eu.
    Nu-mi venea sa cred.Propria mea prietena chicotea cu Chris.Poate ca e mai bine asa.Singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa ma uit la el.Il doream.O Doamne! Chiar il doream.Vroiam sa se uite la mine,sa ma ia de mana,sa ma....Nu puteam sa ma gandesc la asta.El era deja cu cineva.Mai frumoasa decat mine.Fara sa-mi dau seama aveam lacrimi in ochi.Trebuia sa fac ceva,sa nu ma vada.Asa ca am plecat fara sa mai zic nimic.I-am auzis glasul Alexiei strigand dupa mine si apoi spunandu-i ceva lui Chris,dar nu am reusit sa deslusesc ce.Mi-am sters ochii si am afisat un zambet larg pentru Alexia.
     -Stai,Bella!Ce s-a intamplat?
     -Nimic.Doar ca ma plictisisem sa va vad pe voi vorbind.
     -Te cunosc prea bine.Nu e doar asta.Zi-mi adevarul,te rog,imi spuse ea din nou cu acea privire care ma inmuia.Asa ca am inchis ochii si am respirat adanc.
    -Nu pot sa-l intreb.Pur si simplu nu pot.
   In acel moment m-a luat in brate strangandu-ma cu caldura.Ii simteam parfumul ei dulce cum imi patrunde in plamani.Dar nu-mi puteam dori altceva.Vroiam doar sa nu-mi mai dea drumul si sa se opreasca timpul.Sa nu fi existat niciun Chris.Oh! De ce tocmai acum trebuia sa mi se intample?
    -Am sa te ajut.Orice ar fi va fi al tau,si ma stranse si mai tare.

Si totul este sub semnul intrebarii..(III)

     Sa-i spun!Sa nu-i spun!Ar trebui sa nu-i spun.Dar totusi e prietena mea cea mai buna.Ea are incredere in mine.Eu de ce sa nu am?Dar poate ca va rade sau poate chiar mai rau: nu ma va crede.Dar daca i-asi spune poate ca ma va ajuta sa-l revad si sa-i vorbesc.Oh!Acea voce...s-o mai pot auzi inca o data.Sa ma vad in ochii verzi,sa ma atinga si apoi sa ma.....
      -Bella!tipa Alexia facandu-ma sa tresar si sa-mi dau seama ca ma rezemam de dulapul ei.
      -Ah!Da,scuze Alexia.Nu mi-am dat seama cand am fost furata de ganduri.
      -Ma ingrijorezi.Nu te-am vazut niciodata atat de tacuta,de visatoare.Stii ca poti avea incredere in mine oricand,imi adresa unul dintre calduroasele ei zambete.
      Nu puteam s-o fac.Nu puteam sa-i zic de Chris,oricat de mult as fi vrut eu.Nu vroiam s-o ingrijorez.Asa ca tot ce am putut sa fac a fost sa incuviintez.Poate ca sunt o lasa,dar nu vreau sa impovaresc pe nimeni cu propriile mele probleme.Ne-am dus la ore fara sa mai discutam despre nimic.Nu-mi placea s-o mint,dar alta solutie nu gasisem.Si asa au trecut zilele,iar pe acei ochi verzi nu i-am mai intalnit.Pana intr-o zi calda de primavara.Eram in pauza pe banca impreuna cu Alexia si ne uitam la toti din jur.
       -Pe Nick! imi zise ea.
       -Nu,nu.Nick e prea....hmm...dur pentru tine.Nu poti sa-l alegi pe el.
       -Bine,ai dreptate.Atunci pe Derek.Este elegant si sigur ar stii cum sa se poarte cu fetele.
       -Poate.Dar am auzit ca se intalneste deja cu Suzan.Am simtit o caldura pe mana mea si mi-am dat seama ca Alexia m-a atins.
       -Lasa-ma pe mine.Voi gasi cu siguranta pe cineva.Dar tu?Cu cine te vei duce la bal?ma intreba ea cu privirea trista care ma facea sa mi se rupa inima in doua.
       -Eu?Voi gasi eu pe cineva.Nu-ti face griji,am incercat eu s-o fac sa se simta mai bine.
      M-am ridicat si am afisat cel mai increzator zambet pe care l-am putut face vreodata.Dar ceva mi-a atras atentia.Si anume un par blond.Dar ceva imi spunea ca nu era ceva care sa ma bucure.O fata cu parul brunet il imbratisa,iar era chiar incantat.Daca erau....impreuna?Nu mai puteam vedea clar.Lacrimile imi invadau ochii.Lacrimi reci si amare.Simteam cum totul dispare si raman singura.Nu mai puteam respira si deodata tot ce-am putut vedea era...negru.
       -Uite,incepe sa-si revina!a strigat o voce foarte cunoscuta,dar nu-mi puteam da seama a cui era.
      Am incercat sa deschid ochii,dar ma usturau.Ce s-o fi intamplat?Incercam sa-mi aduc aminte,dar simteam doar o durere de cap.Deschide ochii,auzeam o voce spunandu-mi.Pana cand intr-un final i-am deschis.In fatza mea era....Alexia.Era ingrijorata,se vedea dupa chipul ei alb si pur.Am incercat sa zambesc pentru ai alunga orice grija,dar ma durea.Tot corpul ma durea.
        -Ce...ce s-a intamplat?ma chinuiam sa vorbesc,desi vocea mea se auzea ragusit.
        -Eu as vrea sa te intreb acelasi lucru.Stateai in picioare fericita si peste 2 secunde ai cazut inconstienta.Noroc ca a sarit un baiat in ajutor si te-a aduc aici.
        -Un baiat?Ce baiat?am intrebat incercand sa ma ridic.
        -Stai jos.N-ai voie sa te ridici.Nu stiu cum il cheama.Vazandu-ma ca ma intristez a continuat:Dar cand ai cazut si am strigat dupa ajutor,el a alergat spre tine strigand Myra.
       In acel moment m-am ridicat si m-am indreptat spre usa oprindu-ma in dreptul ei.Chris.El m-a ajutat.Dar era cu aceea fata.....Oare cine era pana la urma?