Ce usor este sa arunci niste cuvinte fara sa-ti dai seama, fara ca macar sa te gandesti daca au sens sa le spui. Ele reprezinta adevarul deoarece le zici la furie. Daca ele ranesc sau nu, nu-ti dai seama pe moment. Vrei doar sa nu fie adevarat ce vezi, ce auzi, ce simti. Nu esti intr-o poveste cu happy-end la fiecare pas, ci este viata care este o tragedie. Tu esti personajul principal si te crezi erou.Crezi ca tot ce este in jurul tau este cu un scop. Poate...dar nu inseamna ca aceste lucruri iti dau valoare, ca te urca atat de sus incat ii poti vedea pe toti, ca poti atinge cerul si ii poti simti puterea. Sa tipi cand vrei, sa plangi cand vrei, sa razi....Esti orbit de furia care iti trece prin vene incat nu mai poti vedea binele din fatza ta. Totul e ca o ceata, un voal plin cu sentimente de ura si de dezamagire.Ti-ai dori sa ai puterea de a da timpul inapoi, sa poti schimba ceva din viata ta. Doar ca ce nu realizezi este ca tu de fapt vrei sa schimbi mai multe momente, chiar daca ele alcatuiesc si amintirile frumoase pe care nu ai vrea sa le uiti niciodata. Si aici apare dezorientarea, cand doresti ceva, dar nu poti sa-l obti fara sa nu te atingi de un lung sir de momente. Nu poti sa schimbi ceva fara ca sa nu modifici tot lantul. In loc sa te multumesti cu ce ai, esti tot mai egoist. Zambeste pentru ca nu stii cand o sa fie momentul cand n-o s-o mai poti face. Viseaza pentru ca nu stii cand o sa ramai doar cu cosmarurile. Mai bine iti doresti ceva pentru viitor, nu iti irosi dorintele pentru trecut.
Dar ce inseamna toate acestea cu adevarat nici eu nu mai inteleg. Simt cum tot ce iubesc fuge de mine si raman fatza in fatza cu ura mea...
