O imbratisare,o indurerare...(III)

      O noua zi de primava in care aerul rece ma inviora.Florile incepeau sa infloreasca tot mai mult pe zi ce trece,asa cum crestea in mine dorinta de a fi cu Stephan.Ce frumos ar fi!Si in gand imi reveni cuvintele care mi le-a spus Eva: Nu are pe nimeni.Dar asta nu inseamna ca ma place.Nu ar trebui sa-mi mai bat capul cu el.M-am imbracat repede si am fugit spre liceu.Ziua a decurs obisnuit ca de fiecare data.
     -Deci cine e?imi zise Andrew facandu-ma sa tresar.
     -Ti-am zis ca nu te intereseaza.
     -Da,da!Scuteste-ma de chestia asta si spune-mi adevarul.Cine e?
       Mi se parea mie sau chiar depistam in vocea lui un ton de agitatie.Oare chiar tinea la mine?Nu,el doar flirta cu toate fetele.Nu putea sa fie gelos fara niciun rost.Asa ca eu am continuat sa-mi atintesc privirea spre pamant ne mai spunand nimic.Simteam cum devenea tot mai nelinistit.Dar si-a dat seama ca nu putea sa scoata nimic de la mine asa ca m-a lasat in pace.Era atat de liniste,desi eram in curtea liceului unde se aflau multe grupuri de elevi care vorbeau,radeau si ....barfeau.Eu preferam sa stau singura pe banca,in loc sa schimb cateva informatii despre nu stiu ce lucru.Deodata cineva aparu in fata mea.Cand mi-am ridicat privirea,am dat de ochii Evei.Puteam sa-i citesc curiozitatea din privire.
     -Am facut ceva?am intrebat eu parand nevinovata.
     -De ce m-a intrebat Andrew despre cine e vorba?
     -Oh!Si pe tine?
     -Cum si pe tine?ma intreba ea ridicand o spranceana.Eu cred ca el chiar tine la tine,altminteni nu s-ar purta asa.
    -Nu tine la mine si nici eu la el.Doar ma sacaie.Nimic mai mult.Eu am alte probleme decat un pusti sacaitor caruia nu-i merg farmecele cu o fata.O sa se duca la alta.
    -Nu fi atat de cruda.Nu-ti varsa nervii pe el.Si legat de Stephan...eu tot cred ca ar trebui sa vorbesti cu el.Ezita putin sa continuie si apoi zise: Pana nu va fi prea tarziu.
     Mi-am atintit privirea incotro se uita si Eva.Era Stephan langa o fata care tot il tinea in brate.Oare sa fie adevarat?Chiar l-am pierdut?Nu!Nu se poate sa fie adevarat.Cu ochii inlacrimati m-am ridicat si am fugit direct spre baie.Veni si Eva dupa mine,dar vazandu-ma indurerata tot ce facu a fost doar sa ma ia in brate si sa-mi zica ca totul va fi bine.Dar nu era.Desi putea doar sa-l tina in brate fara niciun motiv anume.Multe fete fac asta.Speram sa fie acesta raspunsul.Orele au trecut tot mai repede.O parte din minte se chinuia sa fie atenta la lectie,dar imaginea cu el si fata aceea imi tot aparea in minte.Am fost toata ziua tacuta,pana in ziua urmatoare cand in fata mea aparu Eva.Avea un zambet larg ce-mi spunea ca are ceva sa-mi destainuie.
    -A zis Stephan ca te asteapta dupa ore in fata liceului!

O mica speranta..(II)

      Stephan!Ah!Cat de bine ii statea uniforma.Cu parul brunet care il aranja intr-un mod mai dezordonat imi facea picioarele sa tremure.Acei ochi de un caprui ce nu puteai sa-i uiti atat de usor ma faceau sa-i sar in brate.Parca il si vedeam cum venea spre mine cu acel zambet jucaus.Dar nu-mi imaginam.Chiar se indreapta spre mine.Ce ma fac?Cum arat?Ce-o sa spun?Am inspirat adanc si mi-am facut curaj.
     -Buna,Rose,imi zise el cu vocea lui blanda.
     -Buna!Incercam din rasputeri sa nu-mi tremure vocea.Trecu pe langa mine si am putut sa-i simt parfumul, care nu semana deloc cu parfumul ametitor a lui Andrew,ci era mai dulce.
     -Esti OK?ma intreba Eva,dar vazand ca eu stau nemiscata si doar zambesc,ea continua:Ar trebui sa iesi cu el.
     -Poftim?am tipat eu, iar cativa elevi isi intoarse privirea spre mine.
     -Da!Iesi cu el.Cred ca va potriviti,mai ales ca tu chiar il placi.
     -Nu pot sa-i cer asta.E mai mare decat mine si....Cuvintele mi s-au scurs repede de pe limba incat nu stiam ce sa mai zic.
       Ne-am continuat drumul spre clasa in tacere.Nu puteam sa ma duc la el pur si simplu si sa-i cer sa iasa cu mine.Daca ar rade sau mai rau: ar rade toti de mine.Nu trebuie sa las sa se intample asta,mi-am zis in gand.Dar chiar mi-as dori sa aflu daca si el tine la mine.Iar acest gand mi-a suras.
     -Mi-as dori...mi-as dori sa aflu ce simte el cand ma vede.Daca se gandeste la mine,am zis eu mai mult pentru mine.
     -As putea sa aflu daca vrei.
     -Serios?am intrebat eu ridicandu-mi privirea din pamant spre ea.
       Dupa sunarea clopotelului care ne anunta ca orele s-au terminat,am alergat spre Eva sperand ca a aflat ceva.Dar tot ce mi-a zis a fost ca nu are pe nimeni.
     -Cine nu are pe nimeni?ne intrerupse Andrew.
     -Nu conteaza.Nu te intereseaza pe tine,i-am zis eu pe scurt sperand ca va pleca.
     -Hei!Vreau sa aflu cu cine concurez,imi spuse punandu-si bratul de dupa gatul meu.Desi stiu ca eu voi castiga.
     -Ha,ha,ha!Ce amuzant esti,Andrew,i-am zis impingandu-l.Cum spuneam: intre noi nu este si nu va fi nimic.Acum te rog sa ne lasi in pace sau voi fi nevoita sa-ti trag un sut.
       El facu o plecaciune si noi am continuat sa mergem mai departe.Eva incerca din rasputeri sa-si abtina rasul, desi nu prea reusea.I-am atintit o privire care o facu sa redevina serioasa.Tot drumul am fost tacute amandoua.Acest lucru mi-a facut ca gandurile sa-mi zboare iar la Stephan si la dorinta de a afla daca ma iubeste.Dar cum as putea sa aflu asta?Cand mai mult de "buna" si "ce faci?" nu ne spunem.Ajunsa acasa,mi-am facut un dus si m-am bagat in pat, deoarece pana si pofta de mancare imi pierise.As fi vrut sa fac ceva...dar ce?Poate o sa-mi fac curaj si am sa-l intreb.Cu siguranta...

Inceputul..(I)

      Deschid ochii incet si sculandu-ma din pat obsev ceasul.
   -Este 10 deja?am tipat deodata.Cum se poate sa fi dormit atat de mult fara sa ma sune?Imi iau telefonul si....Un apel pierdut!
     Imi arunc telefonul pe pat si ma imbrac repede in uniforma,imi iau ganta si ies pe usa.Iar o sa tipe la mine.Am alergat pana la liceu fara sa ma opresc doar o secunda pentru a ma odihni.Deodata incepu sa mi se afiseze in fata liceu.Am respirat usurata ca am ajuns mai repede decat imi imaginasem.
   -Hei,hei,hei!Uite cine a ajuns in sfarsit la liceu.
      Mi se parea destul de cunoscuta vocea si cand m-am intors l-am vazut pe Andrew,un tip blond,cu ochii albastrii-cenusii si plin de el.Era in uniforma si cu un ranjet pe fata.Daca nu ar fi atat de nesuferit poate mi-ar placea,dar nu cred ca as putea face parte din grupul "minunat" de fane ale lui.
   -Imi ti cumva condica la ce ora vin?i-am zis eu abtinandu-ma sa nu ii trag un pumn.
   -Vezi!Asta-i diferenta dintre tine si restul fetelor:esti tu si asta imi place.Ma lua de barbie si ma trase mai mult de el incat puteam sa-i simt parfumul ametitor.Cat de multa iubire se afla in inima ta.De ce nu accepti faptul ca suntem facuti unul pentru celalalt?
      L-am impins si aproape ca se dezechilibra,dar reveni la loc.Dar desigur ca acel ranjet enervant inca ii era tiparit pe buze.
    -Intre mine si tine nu esti nimic altceva decat ura,pur si simplu ura.Si nu se va schimba acest lucru.
      M-am intors si m-am indreptat spre intrarea liceului.In curte erau multi colegi de-ai mei,dar nu m-am oprit decat la o singura persoana: Eva.Ma privi si imi adresa un zambet calduros.Avea un par saten deschis,ochii caprui si obrajii rozali.Era cea mai buna prietena a mea.Ea facea ca fiecare pas sa para usor.Era langa mine oricand aveam nevoie de cineva caruia sa-i marturisesc adevarul,oricand aveam nevoie de ajutor,de un sfat....de orice.Zambetul ei ma facea mereu sa uit de griji de parca ea mi le-ar fi luat.Desi eram constienta ca nu putea,o parte din mine era hipnotizata de acel zambet si si-ar fi dorit sa poata.
    -Uite ca vine si intarziata!imi zice ea razand
    -Ha,ha,ha.Mi-a facut deja cineva morala,am bombanit eu usurata ca inca nu tipa la mine pentru ca am intarziat.
    -Cine?Oh,Andrew,mi-a spus parca citindu-mi gandurile.Eu cred ca e chiar dragut.
    -Dragut?Nu-i deloc placut sa fi stresata de cineva.
    -E dragut sa vezi magia dintre voi doi.El chiar tine la tine,doar ca nu stie cum sa arate asta.
       Ne-am indreptat spre clasa ne mai spunand nimic.Tine la tine.Aceste cuvinte mi-au ramas in minte.Cum sa tina la mine?Are o multime de fete din care sa aleaga,care mai de care mai frumoase,mai bine imbracate...mai elegante.De ce ar alege o nesuferita.Deodata ceva imi strafulgera mintea.De ce nu accepti faptul ca suntem facuti unul pentru celalalt?De ce mi-ar fi zis asta?Cred ca-i place pur si simplu sa ma calce pe nervi,doar atata tot.Face ce vrea cu viata lui,iar eu nu ar trebui sa ma mai gandesc la acest lucru.In acest moment am deja o problema.Si anume....Stephan,baiatul visurilor mele.  

Un sentiment de neuitat...

     Prietenie...un cuvant mic, dar cu o semnificatie mare.Cand ma gandesc la acest cuvant tot ce-mi trece prin minte sunt doar dragoste,zambet si ura.Dragoste deoarece ti la cineva care te iubeste.Stii ca e cineva pe langa parintii tai care te iubeste,care il/o intereseaza de tine,care se gandeste la tine fara ca acest lucru sa insemne neaparat ca vrea sa fie cu tine,ci doar ca tine la tine ca doi prieteni buni.Vrea sa stie ca esti bine atunci cand nu este langa tine.Vrei ca fiecare minut petrecut cu aceasta persoana sa tina tot mai mult doarece te simti cel mai bine in preajma ei.Zambet deoarece vrei cu disperare sa-i redai zambetul atunci cand e trista.Vrei ca de fiecare data cand e suparata,sa-i dai zambetul tau in schimbul tristetei ei.S-o stii ca acolo unde e fara tine,este fericita.Ura deoarece intr-o prietenie exista si certuri.Iar atunci cand iese cu cearta,apare si sentimentul acela care te face sa crezi ca ai vrea sa nu fi existat niciodata aceasta persoana.Dar iti trece a doua zi cand iti dai seama cate lucruri ati facut impreuna, momente frumoase din viata voastra.Aceasta este prietenia pentru mine.Putin din fiecare esenta si iese o prietenie pe care nu o vei uita niciodata.
      Azi am fost pusa la incercare.Trebuia sa aleg intre pasiune si prietenie.Am fost pusa la mijloc cu mainile legate.Nu am stiut ce sa fac.Dar am ales pasiune.De ce?Pentru ca aceasi pasiune o avem amandoua.O pasiune care este neobijnuita.Care ne face sa visam.Iar aceasta pasiune ma duce mereu cu gandul la ea.Iar daca alegeam prietenie, erau doar niste cuvinte despre ce inseamna acest lucru.Acele cuvinte pot sa le spun oricui vreau.Dar nu cu oricine am aceleasi pasiuni, aceleasi vise,...sperante.Sper ca am facut alegerea potrivita.Mi-as dori ca orice om de pe pamant sa simta macar o data in viata acel sentiment de prietenie....

O parte din viata....

     Copilarie...dulce copilarie.Imi dau seama cat de repede trece.Intind mana in fata, dar o inchid repede pentru ca nu pot s-o stochez.Degeaba imi doresc sa nu treaca,dar nu am ce face.Sunt adolescenta.Adultii cred ca inca mai am copilarie, dar ea sa terminat atunci cand eram mica.Cand nu ma interesa de trecut, de viitor, de bani, ci doar de prezent.Ma trezeam,mancam,ma duceam la scoala,ma intorceam si ma uitam la desene.Dar toate astea au si un final.Eeeh...cu cat te maresti cu atat cresc si responsabilitatile.As vrea o data sa pot sa inchid ochii si totul sa fie ca inainte.Dar nu.Ea fuge si nu mai vine inapoi.Si tot ce imi reamintesc de acele vremuri pe langa pozele, sunt desenele, minunatele si extraordinarele desene.Atunci chiar erau desene grozave.Inca stau si ma uit la ele.Chiar daca citesc doar denumirea, imi vin in minte o gramada de episoade, de parti din desene.Acest lucru ma face sa zambesc.Mi-ar placea si ca in aceste vremuri sa existe aceste desene, care sa-ti umple inima de fericire cand incep.Dar in schimb sunt doar desene care iti umple mintea cu multe prostii.In loc sa te faca sa-ti dezvolti imaginatia,ele doar te fac sa "razi".Inca imi aduc aminte cand eram mica si jucam impreuna cu cativa colegi pe roluri din diferite desene.Pot spune ca chiar si acei ani pentru mine au insemnat copilarie,chiar daca nu a tinut cat trebuia.Dar sunt recunoscatoare ca am trecut prin aceste clipe.Sper ca si voua va placut acei ani din copilarie si va provoc sa va aduceti aminte de cele mai frumoase desene pe care le-ati vazut atunci.

Unul dintre desenele mele favorite:).Sper sa va faca placere s-o ascultati si sa va aduceti aminte de acele momente in care cu mult timp in urma vroiati sa fiti : fetele Ana,iar baietii Yoh :)