Un final fericit...(V)

     In sfarsit am iesit din liceu.Aerul rece ma revigoreaza.Ma trezeste de la cosmarul de azi,de la amintirea biletului.Dar nu a fost cosmar,ci adevar.S-a intamplat.Dar oare chiar e adevarat?Cu gandurile zburandu-mi la bilet,nici nu am observat ca mergeam prea incet.Deodata am simtit o mana pe umarul meu.Cand m-am uitat, era Sophia care era ingrijorata.

     -Ce ai patit?ma intreba ea.
     -Nimic,am clatinat eu din cap cu zambetul pe buze.Dar mi s-a spulberat repede.
     -Am vorbit cu Andrew.Mi-a spus ca Angy vroia sa fie cu Lucas,dar el a refuzat-o.Vazand ca m-am oprit brusc ea a continuat:Nu ti-a spus nimic de asta?
     -A...a...a refuzat-o?
     -Da.Ea l-a sarutat si el a impins-o.Ciudat mai este si baiatul asta.Hei!Unde te duci?
     -Am ceva de rezolvat urgent.
    Am fugit cat de repede am putut.Vroiam sa am aripi ca sa pot ajunge mai repede.M-am oprit brusc.Unde ma duc?m-am intrebat in gand.Nici macar nu stiu unde...este.Un zambet mi-a aparut pe buze.E in parc.Am alergat spre parc incercand sa evit tot ce-mi iesea in cale.Orice ma oprea din drum, ma facea si mai nerabdatoare.Am ajuns intr-un final,si spre mirarea mea inca era acolo pe banca.M-am indreptat spre el,dar a dat sa se ridice.
     -Stai!Nu pleca,te rog,i-am zis eu.
     -Ce mai e de spus...Ti-am zis tot ce am avut in acel bilet.Nu-l vreau inapoi,daca pentru asta ai venit.
     -Am venit sa-ti spun ca-mi pare rau.
     -Nu crezi ca-i tarziu pentru asta?a intrebat intorcadu-se spre mine.
     -Da...dar niciodata nu-i prea tarziu ,i-am zis incercand sa zambesc.
     -Atunci nu-i tarziu nici pentru asta...a spus el sarutandu-ma.

    Am vrut ca acest moment sa tina o vesnicie.Ma tragea si mai mult spre el sarutandu-ma mai apasat.Simteam cum in acest sarut a pus tot ce simtea pentru mine.Si asta am facut si eu raspunzandu-i la sarut.Dupa ce s-a oprit,a ezitat putin,dar mi-a zis:

      -Este prima data cand mi-ai raspuns.Deci chiar ai citit biletul,spuse el zambind.

      -Da.Si....chiar imi pare rau.Te iubesc, chiar daca nu ti-am aratat.

      -Si eu te iubesc,si ma mai saruta o data.

Flori si biletele... (IV)

     O noua zi,o noua sansa de a incerca sa uit ziua de ieri.Dar nu pot.Parca ar fi scris cu foc,iar ploaia nu ar putea face nimic pentru a-l stinge.Cu fiecare pas pe care il fac ajung tot mai aproape de liceu,de sansa de al vedea,de a-mi aduce aminte tot ce sa intamplat in ziua precedenta.Sper sa nu dau de privirea lui.Doar acei ochi pot sa ma faca sa-i uit greseala.Acei ochi care ma hipnotizeaza si pot intra in sufletul meu,in inima mea, atat de usor.Oricat de mult as nega,adevarul este ca il iubesc.Dar nu trebuie sa arat asta.Trebuie sa-i arat ca nu imi pasa de el,de ce face,de ce simte pentru mine.

     Am deschis usor usa clasei si,cand am intrat,m-am uitat in stanga si-n dreapta sperand ca nu va veni astazi la liceu.Dar in schimb am primit alt raspuns.Unul la care nu ma asteptam,iar acest lucru mi-a facut picioarele sa tremure si inima sa-mi bata din ce in ce mai tare.Orice cuvant care voiam sa spun mi se oprea in gat.Pe banca mea era un frumos si elegant trandafir sangeriu.Mi-am ridicat mana ca sa-l iau,dar m-am oprit vazand un bilet langa el.Nu am stiut daca ar trebui sa-l citesc sau sa iau biletul, impreuna cu trandafirul, si sa-l arunc la primul cos de gunoi care il gaseam.Oricat mi-as fi dorit sa-l arunc,am ales prima varianta.L-am luat cu mana tremurandu-mi tot mai tare.De aceea m-am asezat pe scaun cu gandul ca nu cumva, orice ar fi scris acolo,sa nu-mi mai pot stapani picioarele si sa cad.Am respirat adanc si am incercat sa ma calmez pregatindu-ma pentru bilet.Cand m-am uitat la el am incremenit.Scria:

          Tot ce am spus a fost adevarat.Chiar nu este nimic intre mine si ea, ci pe tine                    

          te iubesc.Fiecare privire pe care mi-o trimiti ma face sa uit ca suntem la liceu

          si sa vin la tine ca sa te sarut.In aceea zi, cand am plecat spre casa, am vrut

          sa-ti spun sentimentele pe care ti le port,dar nu am reusit.Vroiam sa te iau de

          mana si sa-ti spun ca vreau sa fi a mea.Dar tot ce am reusit a fost sa te privesc     

          in tacere.Poate ca frica de a nu te pierde sau de nu a fi respins mi-a facut ca 

          inima sa-mi opreasca fiecare cuvant ce vroiam sa ti-l adresez legat de noi.Apoi

         am vazut ca te indepartezi de mine si mi-am zis ca asta e momentul cand sa-ti spun

         adevarul.Asa ca am alergat la tine si te-am sarutat.Am sperat ca ce am simtit eu

         atunci sa fi simtit si tu...dar asta nu stiu.Nu mi-ai aratat in niciun fel ca ai tine

         la mine,ca m-ai dori la fel de mult.As fi vrut sa fi avut incredere in mine la fel

         cum am eu in tine.Dar sa stii ca eu chiar te iubesc!

     Cu ochii inlacrimati,am pus biletelul in buzunar,iar trandafirul in ghiozdan pentru a nu ma intreba toti de unde il am sau de la cine il am.Evitam ca toti sa afle despre mine si Lucas pentru a nu se forma barfe.Ziua aceea a trecut foarte greu,iar la ore nu eram de loc prezenta decat fizic.Stateam ca o jucarie din plus pe scaun rugandu-ma ca nu cumva sa discute cineva cu mine.N-am vrut decat sa fiu acasa in pat si sa sper ca aceea zi cand ne-am sarutat sa nu fi existat....

Nimic nu mai are sens...(III)

Clopotelul suna si am iesit din clasa indreptandu-ma spre casa urmata ca de obicei de Sophia si inca 3 colegi.Unde e Lucas?m-am intrebat in gand.Dar parca universul mi-ar raspunde la intrebare, l-am vazaut pe Lucas cu...o fata.Am clatinat din cap si am inchis ochii sperand ca imaginatia imi joaca feste.Dar cand i-am deschis,am incremenit.Era adevarat.Era cu o fata,chiar m-ai draguta decat mine.Stai calma!Nu e nimic intre ei doi,incercam eu sa ma calmez singura.Dar tocmai atunci am crezut ca voi cadea.Picioarele imi tremurau,inima imi batea tot mai tare si ochii mi se marira cand amvazut ca se..saruta!De ce?Ce am facut sa merit asta?Cu ochii inlacrimati am fugit uitand de toti colegii care erau langa mine.Singurul loc in care m-am dus a fost un mic parculet din aproprierea casei mele.
    -Aici erai,mi-a zis o voce cunoscuta care ma facu sa tresar.Stiam ca aici vei veni.Aici vi de fiecare data cand esti trista.Sophie se aseza langa mine pe banca si ma lua in brate.Tot va fi bine!
    -Ti-am zis ca intre mine si el nu este nimic!
    -Daca este adevarat,atunci de ce ai ochii inlacrimati?imi spuse in timp ce mi-a luat barbia ca sa-mi vata fatza.
    -Nu am nimic,am zis mutandu-mi privirea.
    -Bine!Daca nu ai nimic atunci....
    Vazand ca nu mai continua fraza,m-am uitat la ea, apoi incotro se uita si ea.Era Lucas care venea spre noi.Ce cauta aici?Sophie se uita la mine apoi se ridica spunand:
    -Atunci te las sa lamuresti lucrurile cu persoana potrivita.
    Se ridica si pleca.Trecand pe langa Lucas,ii zambi si merse mai departe.In timp ce venea spre mine,eu vroiam sa ma ridic si sa plec cu speranta ca nu ma va opri.Dar degeaba am sperat eu, ca el tot a venit spre mine si se aseza pe banca.am ezitat sa-i spun ce s-a intamplat acolo,cine era aceea fata.
    -Presupun ca ai observat...
    -Cu totii am observat acel minunat sarut,l-am intrerupt.
    -Si presupun ca nu ai stat pana la final.
    Pana la final?Sa vad cum se iau in brate,se saruta si apoi pleaca tinandu-se de mana.Vazand ca nu raspund,el a continuat:
    Se pare ca nu.Dar cred ca daca as incerca sa-ti explic ce s-a intamplat acolo nu o sa ma crezi.
    S-a uitat la mine,apoi s-a ridicat.L-am apucat de mana zicand:
    -Dar as putea incerca,am zis ridicandu-mi privirea spre el.
    Mi-a raspuns printr-un zambet si s-a asezat pe banca.Mi-a explicat cum aceea fata a incercat sa vorbeasca cu el si sa-i spuna cat de mult il iubeste.Dar el nu a acceptat acest lucru,dar ea l-a sarutat.Atunci cand am plecat,el a impins-o si a venit in fuga spre mine.
    -Serios?Imediat cum m-ai vazut ca fug, ai impins-o,altminteni ai fi stat acolo cu ea?
    -Nu.Ai inteles totul gresit.N-am vrut...
    -N-ai vrut ce?Sa stii ca nu este nimic intre mine si tine.Poti sa te duci la ea,am spus eu ridicandu-ma si plecand de langa el.
    El a mai zis ceva,dar din cauza ca plangeam si ca vroiam sa ajung cat mai repede acasa, nu am inteles.Vroiam doar sa uit aceasta zi,dar nu poti sa stergi nimic cu buretele ce-i intiparit in minte....

Sa fie oare adevarut?....(II)

    -Si....ai ajuns cu bine acasa,ieri?ma intreba Sophie facandu-ma sa tresar deoarece eram pierduta in propriile ganduri.
    -Da.De ce intrebi asta?am intrebat uimita de aceasta intrebare,dar ea doar imi zambi.Stiam ca-mi ascundea ceva.Licarul de bucurie din ochii ei albastrii o dadeau de gol.S-a intamplat ceva?
    -A!Nimic important.Credeam ca ai ceva sa-mi zici de ziua de ieri,se rezema de spatarul scaunului cu mainile incolacite la piept.Apoi izbucni in ras.Bine!Bine!Nu pot sa ascund nimic de tine.

    Ochii mi se marira din cauza acestor cuvine "nu pot sa ascund nimic de tine".Ce are sa-mi spuna?Dar in schimb tacu.Aceasta tacere ma facu si mai nelinistita.Vroiam s-o iau de umeri si s-o scutur usor sperand ca asa o fac sa-mi spuna mai repede.Dar am stat calma astamparandu-mi nerabdarea.

   -Ce-i intre tine si Lucas?Am vrut sa spun ceva,dar pur si simplu nu puteam sa ma mai misc.Aceasta intrebare ma blocat total.Vazand ca nu-i raspund a continuat: V-am vazut cum va priviti.Si mai ales cum te priveste el.Parca te soarbe din priviri.

    M-am inrosit toata.Si-a dat seama atat de repede.Era prietena mea cea mai buna.I-as fi spus oricum,dar am vrut sa stiu mai intai daca relatia dintre mine si el este una de durata sau a fost doar un sarut ca sa ma amageasca.Mi-am dres glasul si m-am ridicat de pe scaun.
 -Nu-i nimic intre mine si el,am zis eu iesind din clasa,lasand in urma privirea si uimirea Sophiei.