Urmatoarea zi a decurs mai groaznic.M-am trezit cu lacrimi in ochi si m-am chinuit sa ma imbrac si sa ma aranjez.Cu pasi marunti ,m-am indreptat spre liceu.Nu mi se mai parea nimic la fel de vesel ca ieri.Ironia sortii.Azi esti bucuros,iar a doua zis simti cum totul se prabuseste si nu stii cum sa scapi mai repede.Tot ce-mi vinea in gand era ochii lui Andrew cand mi-a spus ca ma iubeste.Mi s-a frant inima cand am vazut cu cata durere m-a intrebat de ce i-am facut asta.Cu greu ma abtineam sa nu plang pe strada,dar nu vroiam sa ma intrebe cineva ce am patit.Oricat de incet mergeam,am ajuns la liceu si am ramas surprinsa cand nu era mai nimeni in curte.M-am uitat la ceas si am incremenit.Ajunsesem cu o jumatate de ora inainte de a intra.M-am indreptat spre o banca din apropriere si am ramas acolo cu privirea infipta in pamant.Am tresarit la mana care m-a atins pe umar.Cand mi-am intors privirea,am vazut-o pe Eva.Oh!De ea aveam acum nevoie.Era ingrijorata pentru mine.
-Ce-ai patit?m-a intreba ea.
-Nu stiu...nu stiu ce sa fac.Ieri Andrew mi-a spus ca...ma iubeste.Si cum ma asteptam,aceste cuvinte o facu pe Eva sa tresare.
-Cum adica ti-a spus aceste lucruri?Dar stie ca tu il iubesti pe Stephan.
-A zis ca e vina lui ca nu mi-am dat seama ca el tine la mine.De ce,Eva?De ce nu mi-am dat seama?De ce nu te-am ascultat?Mi-am afundat capul in propriile maini.
-Nu e vina ta,ci a lui.El filtreaza cu toate fetele.Nu aveai cum sa-ti dai seama daca spune adevarul sau nu.
Dupa un moment de tacere,m-am ridicat in picioare.
-Dar nu-i nimic.Acum stiu ce trebuie sa fac.
Si n-am mai spus nimic mai mult.Cu pasi grabiti,m-am indreptat spre Stephan.Speram din rasputeri sa nu fac inca o greseala pe care s-o regret.El ma intampina cu un zambet si inainte ca el sa se aplece sa ma sarute, eu mi-am ridicat mana pentru al oprii.Inima imi batea tot mai puternic,iar picioarele imi tremurau,dar am reusit sa opresc tremuratul.Am inspirat adanc si am zis:
-Uite,Stephan!Simt ca dragostea care ti-o port nu se potriveste cu relatia.Te iubesc!Nu neg,dar te iubesc mai mult ca un...bun prieten.Tin la tine si imi fac griji,dar simt ca in aceasta relatie nu trebuie sa aiba loc.Chiar imi pare rau daca ti-am facut sperante.M-a asteptam sa tipe la mine ca ma uraste sau sa plece suparat,dar in schimb mi-a zambit.
-Ai dreptate,Rose!Am ramas uimita de cuvintele lui.Cred ca ar fi mai bine daca am fi avut o relatie de buni prieteni de la bun inceput,nu de indragostiti.Si eu te iubesc,dar eu la inceput credeam ca te vreau ca iubita.Acum auzind aceste lucruri venind din partea ta,mi-am dat seama ca eu tin la tine ca o buna prietena.Chiar mi-as dori ca aceasta relatie sa nu se strice,ci sa devina una de prietenie.
I-am oferit o imbratisare calduroasa si mi-am adus aminte ca mai am o treaba de rezolvat.Dar fara sa iau in calcul si idea ca va suna clopotelul si ca orele vor incepe.Am oftat si am intrat in clasa.Mi-am petrecut urmatoarele ore gandindu-ma la o noua mutare si vazand ca vremea este de partea mea,am fost multumite.Cand a trebuit sa iesim,a inceput sa ploua.Si desigur ca multi nu se astepta la asta.Nici Andrew.Am mers cu doi metri in urma lui cu umbrela.
-Sigur nu vrei sa vi sub umbrela mea?am intrebat eu cu un zambet pe buze.
-Lasa-ma in pace,a zis el morocanos.
-Dar o sa te uzi pana la piele,am continuat eu insistenta.
-Si ce-ti pasa tie?El se oprii din mers,dar inca nu se intoarse cu fata la mine.Asa ca am continuat:
-Ai sa racesti.
-Si?Tie frica ca o sa-ti dau si tie?Stai la distanta de mine si vei fi fericita.
-Vroiam sa te ajut,atata tot,am zis eu trecand pe langa el.Dar el ma prinse de mana.Era fix ce imi doream sa faca, desi aceea caldure a mainii lui mi-a facut inima sa bata mai tare.
-Asta e singurul motiv?
-Daca..ti-as spune ca mai am un motiv,ce ai zice?
-Ca ai ceva sa-mi destainu-i.M-a tras de mana facandu-ma sa ma intorc cu fata la el.Rose Charlend,nu incerca sa-mi ascunzi ceva pentru ca nu vei reusi.
-Serios?Nu mai spune.M-a tras si mai mult spre el incat puteam sa-i simt inima cum batea cu putere.Simteam cum dorinta de a ma saruta ardea in el la fel cum ardea si in mine.Il vroiam atat de mult incat nu ma mai puteam stapanii,dar nu am vrut sa fac greseala de a face eu primul pas.Buzele ni se intalnira si atunci a fost un moment magic.Ploaia se oprii.
-Se pare ca am castigat pana la urma,zise el razand.
Pe moment nu mi-am dat seama la ce se referea,dar apoi mi-am adus aminte cand mi-a spus ca oricum el va castiga atunci cand cand vorbeam cu Eva de Stephan.
-Rose,eu chiar te iubesc!Te iubesc cu intreaga mea fiinta.Crede-ma ca nu am sa te las singura niciodata.
Isi incolaci bratele in jurul meu si ma saruta inca o data.Acela era happy-end-ul pe care il asteptam.Desi la inceput nu mi-am dat seama ca un tip care ii place sa flirteze,se poate indragosti atat de mult.Dar e bine ca am facut alegerea corecta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu