Au trecut 6 luni....6....si realizez cu ochii inlacrimati ca inca nu ne cunoastem. 6 luni de vise si sperante, pline de dorinte sincere, si pentru ce... Mi-as dori ca doar o privire in ochii tai caprui sa fie de ajuns sa iti patrund in suflet, in minte. O singura atingere a ta sa imi fie de ajuns sa stiu ce gandesti despre mine, sa stiu ce iti doresti de la viata, daca vrei sa fi alaturi de mine pana la capat sau nu. Oare te gandesti la mine la fel de mult cum o fac si eu? Iti doresti sa fiu acolo langa tine? Tanjesti dupa atingerea mea? Atatea intrebari... si inca niciun raspuns, iar aceasta ma distruge incetisor pe dinauntru si sa raman tot mai mult inchisa in lumea mea unde cred ca stiu totul despre tine. Dar in caz ca te intrebi si tu acelasi lucru, atunci raspunsul meu este DA! Da! Da! Da! Ma gandesc la tine incontinuu, tanjesc dupa atingerea ta,dupa buzele tale moi sa le simt pe trupul meu firav, sa tremur la fiecare mangaiere , fiecare soapta cu "Te iubesc!". Oare cer prea mult sa fiu iubita la fel de mult cat iubesc si eu? Cer prea mult cand spun ca doresc sa fii sincer cu mine, sa imi spui ce iti doresti, ce te face fericit?
Vreau sa fiu alaturi de tine pana la sfarsit, vreau un final de poveste, chiar daca nu exista asa ceva, dar pot sa mai sper. Nu imi lua visele in care sunt prinsa de cand mi-ai spus primul "Te iubesc!", nu imi rani fericirea, nu inca..nu sunt pregatita sa te pierd. Poate nu putem sa ne citim gandurile, poate ca nu mereu ghicim ce stare avem, dar stiu sigur ca fara tine viata mea ar fi pustie, nu ar mai insemna nimic...ar fi ca o frunza pustie, uscata,uitata de toti...
