Pierduta in ganduri....

     Nu mi-am dat seama că visele îmi pot trece asa de repede printre degete fără ca eu să spun ceva.Să stau pe scaun și toate gândurile mele sa rămână nerostite.Degeaba privesc cerul înstelat,deoarece nicio stea nu mă poate ajuta,sunt prea departe.Mă înec în propriile amintiri și nu găsesc nicio barcă sa mă poată salva.Nimeni nu mă poate scoate din propria minte.Nici măcar eu. Deși dimineața dispare,luna va rămâne mereu în sufletul meu provocându-mi dorința de a dori tot mai mult adevărul...Care adevăr, când totul e o minciună? Trăim într-o lume plină de secrete. Iți dorești să știi cât mai multe,dar când le afli te întrebi de ce ar fi trebuit să le cunoști.De ce mai putem să vorbim, când mereu vor rămâne cuvinte care se vor spulbera nefiind rostite măcar o data.Te iubesc!Mie dor de tine!Te vreau înapoi!De ce le mai gândim când acolo vor rămâne până vor ruginii și vor face pânze de păianjen? Liniștea îmi umple inima cu căldură, deși în mintea mea se află un război crâncen. Cine va învinge?Nimeni. Într-un război nu va exista niciodată învingători. Vor pieri cu toții cât timp va exista gelozia.
     Sclipirea din ochii mei se stinge usor lasand doar o pata de întuneric.Se spune ca ei sunt oglinda sufletului.Atunci ar trebui sa fie roșii, plini de ura și secătuiți de vise.Dar totul e ascuns în spatele zâmbetului fals pe care mi-l lipesc cu ușurință pe buze. Colții înfometați vor să iasă, însă scutul ii oprește. Nu sunt un monstru, deși asa mă văd în fiecare oglindă prăfuită de trecut.Arăt ca oricine de pe stradă,ca orice vecin,prieten sau părinte.Dar înăuntru nu suntem la fel. Niciodată nu vom fi la fel. Deși facem aceleași greșeli: ne gândim la noi închizând ochii cu speranța că nu am văzut nimic.Facem greșeli pentru că e normal.Dar nu e normal să le repeți fără să înveți ceva din ele.Vrei răspunsuri,dar nici măcar nu le cauti.
      Nu spera să-ți cadă din cer oricât de mult ți-ai dori.Nimeni nu-ți dă pe gratis, fără ceva la schimb.Vrei ceva? Ridică-te, scutură-te de praf și începe să muncești pentru el. Potolește-ti setea pentru adevăr.Deschide-ți ochii goliți de culoare și încearcă să nu te mai uiți înapoi. Viitorul poate să-ți zâmbească dacă nu ți-ai mai face griji că cineva poate să-ți fure locul.Râde din suflet,pentru că cel fals îți fura toată vlaga din tine și te lasă să cazi în întunericul ce te așteaptă de când te-ai născut. Nu încerca să cauți greșelile altora. Ești bun dacă ți le găsești pe ale tale și încerci să le îndrepți.
      Poți să schimbi lumea,dar începe mai întâi cu tine!

Si visele se indeplinesc...(IV)

    Elissa simti cum revine la realitate si atunci realiza cu adevarat ce s-a intamplat.A sarutat-o fara ca macar sa stie cine era.Isi facu loc prin multime spre scaun si se aseza incercand sa respire.Trebuia sa-l gaseasca pe baiat cu orice pret.Se uita de jur imprejur,iar ochii i se oprira la o fata si un baiat ce dansau sarutandu-se.Erau Alex si Mya.Nu stia ce sa simti.Fericire pentru ca sunt impreuna,sau ura ca nu i-au spus adevarul.
   Vru sa iasa cat mai repede din incapere la aer curat.Spera ca va putea sa se concentreze,dar degeaba.tot ce ii venea in minte era baiatul care o sarutase.De ce o facuse?Stia cine era cu adevarat?Trebuia sa afle cu orice pret.Deodata auzi doua glasuri de baieti.Se aproprie de un tufis ca sa nu fie vazuta si ochii i se marira cand vazu masca aurie si parul brunet.Se incruta si incepu sa strige dupa el.
  -Cine esti?Vreau doar sa stiu de ce mai sarutat.Stai,te rog.Nu fugi,incerca sa alerge dupa el,dar nu reusi sa-l ajunga.
    Se aseza pe iarba,inima batandu-i cu putere.Inchise ochii pentru o secunda,dar ii deschise cand Mya si Alex erau langa ea.Mya parea ingrijorata si o atinse pe umar.
  -Esti bine?Si ce cauti aici singura?intreba prietena ei.
  -Sunt bine,doar ca..,se opri nestiind daca sa ii spuna sau nu ce s-a intamplat.
  -Elissa,daca ai ceva de zis,spune,se enerva Alex.
  -Asa cum mi-ati zis voi?intreba ea ridicandu-se si scuturandu-si rochia.
     Cei doi se uitara unul la celalat cu sprancenele ridicate.
  -Ce vrei sa spui,Elissa?intreba Mya.
  -Adevarul ca voi doi sunteti impreuna.De ce nu mi-ati spus?Sau nu aveti destula incredere in mine?
  -Elissa,ai inteles gresit,incerca sa spuna Mya,dar ea deja plecase de langa ei.
     A doua zi,Elissa se afla in bucatarie mancandu-si micul dejun.Cand se aproprie Alex,ea se ridica dand sa plece.
   -Stai.Uite, nu am vrut sa-ti spunem pentru ca ne-am facut griji ca nu vei accepta.
   -Nici macar n-ati incercat sa imi ziceti,riposta Elissa.
   -Stiu ca am gresit si imi pare rau.Promit ca nu voi mai ascunde nimic de tine.
   -Asa sa faci.Si daca o ranesti,jur ca iti arunc toate hainele pe strada,incepu sa rada ea.
       Mya ii astepta in fatza usii si zambi cand vazu ca prietena ei o imbratisa.Erau din nou prietene,si de data asta fara secrete.Ajunse la liceu,Elissa se uita in jur dorindu-si sa dea peste acel baiat.
   -Elissa,fi atenta!striga Mya cand prietena ei se lovi de un baiat.
       Era brunet,cu ochii caprui,imbracat intr-o pereche de blugi,tricou negru si un hanorac albastru.
   -Imi pare nespus de rau.Nu vad pe unde merg,incerca ea sa se scuze.
   -Nu-i nimic.E si vina mea,daca nu eram atent la caiet nu ne loveam,zise el punandu-si caietul in ghiozdan.Eu sunt Daniel.
   -Elissa,ii zambi ea.Ne mai vedem,si se indrepta spre Mya.
        Vru sa se mai uite o data la baiat si atunci vazu intr-un buzunar al ghiozdanului o parte din masca aurie.
   -Nu se poate!El este baiatul care m-a sarutat.
   -Poftim?Ce baiat?intreba Mya mutandu-si privirea de la un baiat la altu'.
   -Trebuie sa plec.Iti povestesc mai tarziu.
        Dar nu-l mai vazu pe baiat nicaieri.Inima i se zbatea in piept dorind sa n-o auda careva.Daca tocmai la ratat din nou?Incerca sa respire,dar atunci il vazu intrand in baia baietilor.Se aproprie langa usa ramanand acolo.
    -Nu-mi vine sa cred ca ai sarutat-o.Si daca afla cine a fost?intreba o voce care Elissei nu i se paru cunoscuta.
    -Nu isi va da niciodata seama.Oricum nici nu ii pasa de mine.O sa terminam liceu si adio,se auzi vocea lui Daniel cu o unda de tristete in glas.
        Deodata auzi glasurile apropriindu-se si se ascunse dupa un dulap.Cand il vazu iesind din baie zise:
    -Si chiar credeai ca n-o sa te caut?zambi ea.
    -Poftim?intreba Daniel surprins ca o vede.
    -Nu-s atat de toanta incat atunci cand ma saruta cineva sa trec cu vederea.

        Se aproprie mai mult de el simtindu-i sprayul amestecat cu sapun.Si atunci il saruta ne pasandu-i de cei din jur.El o trase mai aproape.Elissa isi dori ca nici de data asta sa nu se termine,dar stia ca va mai putea continua,deoarece nu-l va lasa sa plece.