Pentru prima data simt ca ma indragostesc de cineva pe care nu l-am cunoscut fatza in fatza nici macar o data, dar totusi parca il cunosc de mult timp.Nu imi pot explica cum de am ajuns sa nu-i pot uita rasul care imi da fiori cand stiu ca eu il provoc. Dimineata ma trezesc cu el in gand si ador sa-l sun pentru ca vocea lui sa rasune in toata casa. Cand il trezesc nu se supara, ci mai de graba se bucura, iar mi-e imi place sa-i aud vocea somnoroasa, si desi nu spune prea multe in acel moment, acea liniste ma face sa-mi tremure picioarele pentru ca ii pot auzi respiratia. La liceu trebuie sa ma lupt cu gandurile mele. Vreau sa fiu atenta la profesori, dar mereu sunt trasa in propria minte unde pot sa fac orice imi doresc. Imi place cand ma intreaba daca sunt bine sau care este parerea mea. Asta imi demonstreaza ca il intereseaza ce simt. Astept cu nerabdare sa vina ora cand trebuie sa vorbim la telefon. Aflu in fiecare zi ceva nou despre el si asta ma face sa ma simt tot mai aproape de el. Seara, cu inima inca tanjind dupa orele petrecute la telefon , adorm cu el in gand.
Nu stiu ce inseamna asta pentru el, dar stiu ca, cu fiecare zi care trece imi doresc sa fie langa mine, sa-i demonstrez ca sentimentele mele sunt pure si ca nu mi-as dori nimic altceva decat sa ma tina strans in brate. Oricat de mult as incerca sa-i gasesc defecte pentru al uita, eu ma indragostesc tot mai mult. Poate ca ma avant spre o prapastie si nimeni nu ma poate ajuta, dar aceste "greseli" imi aduc fericire cand o sa-mi amintesc de momentele frumoase.
Desi multi se indragostesc de o persoana inainte de a o cunoaste, deoarece ii place cum arata, eu m-am indragostit de el inainte de al vedea. Si asta ma face sa cred ca e o dragoste adevarata...pentru ca eu m-am indragostit de adevaratul EL.
