duminică, 13 noiembrie 2011

Sa fie oare adevarut?....(II)

    -Si....ai ajuns cu bine acasa,ieri?ma intreba Sophie facandu-ma sa tresar deoarece eram pierduta in propriile ganduri.
    -Da.De ce intrebi asta?am intrebat uimita de aceasta intrebare,dar ea doar imi zambi.Stiam ca-mi ascundea ceva.Licarul de bucurie din ochii ei albastrii o dadeau de gol.S-a intamplat ceva?
    -A!Nimic important.Credeam ca ai ceva sa-mi zici de ziua de ieri,se rezema de spatarul scaunului cu mainile incolacite la piept.Apoi izbucni in ras.Bine!Bine!Nu pot sa ascund nimic de tine.
    Ochii mi se marira din cauza acestor cuvine "nu pot sa ascund nimic de tine".Ce are sa-mi spuna?Dar in schimb tacu.Aceasta tacere ma facu si mai nelinistita.Vroiam s-o iau de umeri si s-o scutur usor sperand ca asa o fac sa-mi spuna mai repede.Dar am stat calma astamparandu-mi nerabdarea.
   -Ce-i intre tine si Lucas?Am vrut sa spun ceva,dar pur si simplu nu puteam sa ma mai misc.Aceasta intrebare ma blocat total.Vazand ca nu-i raspund a continuat: V-am vazut cum va priviti.Si mai ales cum te priveste el.Parca te soarbe din priviri.
    M-am inrosit toata.Si-a dat seama atat de repede.Era prietena mea cea mai buna.I-as fi spus oricum,dar am vrut sa stiu mai intai daca relatia dintre mine si el este una de durata sau a fost doar un sarut ca sa ma amageasca.Mi-am dres glasul si m-am ridicat de pe scaun.
 -Nu-i nimic intre mine si el,am zis eu iesind din clasa,lasand in urma privirea si uimirea Sophiei.

Un comentariu: