In sfarsit am iesit din liceu.Aerul rece ma revigoreaza.Ma trezeste de la cosmarul de azi,de la amintirea biletului.Dar nu a fost cosmar,ci adevar.S-a intamplat.Dar oare chiar e adevarat?Cu gandurile zburandu-mi la bilet,nici nu am observat ca mergeam prea incet.Deodata am simtit o mana pe umarul meu.Cand m-am uitat, era Sophia care era ingrijorata.-Nimic,am clatinat eu din cap cu zambetul pe buze.Dar mi s-a spulberat repede.
-Am vorbit cu Andrew.Mi-a spus ca Angy vroia sa fie cu Lucas,dar el a refuzat-o.Vazand ca m-am oprit brusc ea a continuat:Nu ti-a spus nimic de asta?
-A...a...a refuzat-o?
-Da.Ea l-a sarutat si el a impins-o.Ciudat mai este si baiatul asta.Hei!Unde te duci?
-Am ceva de rezolvat urgent.
Am fugit cat de repede am putut.Vroiam sa am aripi ca sa pot ajunge mai repede.M-am oprit brusc.Unde ma duc?m-am intrebat in gand.Nici macar nu stiu unde...este.Un zambet mi-a aparut pe buze.E in parc.Am alergat spre parc incercand sa evit tot ce-mi iesea in cale.Orice ma oprea din drum, ma facea si mai nerabdatoare.Am ajuns intr-un final,si spre mirarea mea inca era acolo pe banca.M-am indreptat spre el,dar a dat sa se ridice.
-Stai!Nu pleca,te rog,i-am zis eu.
-Ce mai e de spus...Ti-am zis tot ce am avut in acel bilet.Nu-l vreau inapoi,daca pentru asta ai venit.
-Am venit sa-ti spun ca-mi pare rau.
-Nu crezi ca-i tarziu pentru asta?a intrebat intorcadu-se spre mine.
-Da...dar niciodata nu-i prea tarziu ,i-am zis incercand sa zambesc.
-Atunci nu-i tarziu nici pentru asta...a spus el sarutandu-ma.
Am vrut ca acest moment sa tina o vesnicie.Ma tragea si mai mult spre el sarutandu-ma mai apasat.Simteam cum in acest sarut a pus tot ce simtea pentru mine.Si asta am facut si eu raspunzandu-i la sarut.Dupa ce s-a oprit,a ezitat putin,dar mi-a zis:
-Este prima data cand mi-ai raspuns.Deci chiar ai citit biletul,spuse el zambind.
-Da.Si....chiar imi pare rau.Te iubesc, chiar daca nu ti-am aratat.
-Si eu te iubesc,si ma mai saruta o data.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu