Nimic nu mai are sens...(III)

Clopotelul suna si am iesit din clasa indreptandu-ma spre casa urmata ca de obicei de Sophia si inca 3 colegi.Unde e Lucas?m-am intrebat in gand.Dar parca universul mi-ar raspunde la intrebare, l-am vazaut pe Lucas cu...o fata.Am clatinat din cap si am inchis ochii sperand ca imaginatia imi joaca feste.Dar cand i-am deschis,am incremenit.Era adevarat.Era cu o fata,chiar m-ai draguta decat mine.Stai calma!Nu e nimic intre ei doi,incercam eu sa ma calmez singura.Dar tocmai atunci am crezut ca voi cadea.Picioarele imi tremurau,inima imi batea tot mai tare si ochii mi se marira cand amvazut ca se..saruta!De ce?Ce am facut sa merit asta?Cu ochii inlacrimati am fugit uitand de toti colegii care erau langa mine.Singurul loc in care m-am dus a fost un mic parculet din aproprierea casei mele.
    -Aici erai,mi-a zis o voce cunoscuta care ma facu sa tresar.Stiam ca aici vei veni.Aici vi de fiecare data cand esti trista.Sophie se aseza langa mine pe banca si ma lua in brate.Tot va fi bine!
    -Ti-am zis ca intre mine si el nu este nimic!
    -Daca este adevarat,atunci de ce ai ochii inlacrimati?imi spuse in timp ce mi-a luat barbia ca sa-mi vata fatza.
    -Nu am nimic,am zis mutandu-mi privirea.
    -Bine!Daca nu ai nimic atunci....
    Vazand ca nu mai continua fraza,m-am uitat la ea, apoi incotro se uita si ea.Era Lucas care venea spre noi.Ce cauta aici?Sophie se uita la mine apoi se ridica spunand:
    -Atunci te las sa lamuresti lucrurile cu persoana potrivita.
    Se ridica si pleca.Trecand pe langa Lucas,ii zambi si merse mai departe.In timp ce venea spre mine,eu vroiam sa ma ridic si sa plec cu speranta ca nu ma va opri.Dar degeaba am sperat eu, ca el tot a venit spre mine si se aseza pe banca.am ezitat sa-i spun ce s-a intamplat acolo,cine era aceea fata.
    -Presupun ca ai observat...
    -Cu totii am observat acel minunat sarut,l-am intrerupt.
    -Si presupun ca nu ai stat pana la final.
    Pana la final?Sa vad cum se iau in brate,se saruta si apoi pleaca tinandu-se de mana.Vazand ca nu raspund,el a continuat:
    Se pare ca nu.Dar cred ca daca as incerca sa-ti explic ce s-a intamplat acolo nu o sa ma crezi.
    S-a uitat la mine,apoi s-a ridicat.L-am apucat de mana zicand:
    -Dar as putea incerca,am zis ridicandu-mi privirea spre el.
    Mi-a raspuns printr-un zambet si s-a asezat pe banca.Mi-a explicat cum aceea fata a incercat sa vorbeasca cu el si sa-i spuna cat de mult il iubeste.Dar el nu a acceptat acest lucru,dar ea l-a sarutat.Atunci cand am plecat,el a impins-o si a venit in fuga spre mine.
    -Serios?Imediat cum m-ai vazut ca fug, ai impins-o,altminteni ai fi stat acolo cu ea?
    -Nu.Ai inteles totul gresit.N-am vrut...
    -N-ai vrut ce?Sa stii ca nu este nimic intre mine si tine.Poti sa te duci la ea,am spus eu ridicandu-ma si plecand de langa el.
    El a mai zis ceva,dar din cauza ca plangeam si ca vroiam sa ajung cat mai repede acasa, nu am inteles.Vroiam doar sa uit aceasta zi,dar nu poti sa stergi nimic cu buretele ce-i intiparit in minte....