Flori si biletele... (IV)

     O noua zi,o noua sansa de a incerca sa uit ziua de ieri.Dar nu pot.Parca ar fi scris cu foc,iar ploaia nu ar putea face nimic pentru a-l stinge.Cu fiecare pas pe care il fac ajung tot mai aproape de liceu,de sansa de al vedea,de a-mi aduce aminte tot ce sa intamplat in ziua precedenta.Sper sa nu dau de privirea lui.Doar acei ochi pot sa ma faca sa-i uit greseala.Acei ochi care ma hipnotizeaza si pot intra in sufletul meu,in inima mea, atat de usor.Oricat de mult as nega,adevarul este ca il iubesc.Dar nu trebuie sa arat asta.Trebuie sa-i arat ca nu imi pasa de el,de ce face,de ce simte pentru mine.

     Am deschis usor usa clasei si,cand am intrat,m-am uitat in stanga si-n dreapta sperand ca nu va veni astazi la liceu.Dar in schimb am primit alt raspuns.Unul la care nu ma asteptam,iar acest lucru mi-a facut picioarele sa tremure si inima sa-mi bata din ce in ce mai tare.Orice cuvant care voiam sa spun mi se oprea in gat.Pe banca mea era un frumos si elegant trandafir sangeriu.Mi-am ridicat mana ca sa-l iau,dar m-am oprit vazand un bilet langa el.Nu am stiut daca ar trebui sa-l citesc sau sa iau biletul, impreuna cu trandafirul, si sa-l arunc la primul cos de gunoi care il gaseam.Oricat mi-as fi dorit sa-l arunc,am ales prima varianta.L-am luat cu mana tremurandu-mi tot mai tare.De aceea m-am asezat pe scaun cu gandul ca nu cumva, orice ar fi scris acolo,sa nu-mi mai pot stapani picioarele si sa cad.Am respirat adanc si am incercat sa ma calmez pregatindu-ma pentru bilet.Cand m-am uitat la el am incremenit.Scria:

          Tot ce am spus a fost adevarat.Chiar nu este nimic intre mine si ea, ci pe tine                    

          te iubesc.Fiecare privire pe care mi-o trimiti ma face sa uit ca suntem la liceu

          si sa vin la tine ca sa te sarut.In aceea zi, cand am plecat spre casa, am vrut

          sa-ti spun sentimentele pe care ti le port,dar nu am reusit.Vroiam sa te iau de

          mana si sa-ti spun ca vreau sa fi a mea.Dar tot ce am reusit a fost sa te privesc     

          in tacere.Poate ca frica de a nu te pierde sau de nu a fi respins mi-a facut ca 

          inima sa-mi opreasca fiecare cuvant ce vroiam sa ti-l adresez legat de noi.Apoi

         am vazut ca te indepartezi de mine si mi-am zis ca asta e momentul cand sa-ti spun

         adevarul.Asa ca am alergat la tine si te-am sarutat.Am sperat ca ce am simtit eu

         atunci sa fi simtit si tu...dar asta nu stiu.Nu mi-ai aratat in niciun fel ca ai tine

         la mine,ca m-ai dori la fel de mult.As fi vrut sa fi avut incredere in mine la fel

         cum am eu in tine.Dar sa stii ca eu chiar te iubesc!

     Cu ochii inlacrimati,am pus biletelul in buzunar,iar trandafirul in ghiozdan pentru a nu ma intreba toti de unde il am sau de la cine il am.Evitam ca toti sa afle despre mine si Lucas pentru a nu se forma barfe.Ziua aceea a trecut foarte greu,iar la ore nu eram de loc prezenta decat fizic.Stateam ca o jucarie din plus pe scaun rugandu-ma ca nu cumva sa discute cineva cu mine.N-am vrut decat sa fiu acasa in pat si sa sper ca aceea zi cand ne-am sarutat sa nu fi existat....