Eu stau seara in pat si inainte sa adorm, inconjurata de linistea noptii, imi aud propriile ganduri cum se intreaba la viitor. In acel intuneric incerc sa imi desen sperantele, uitand de trecut si de prezent. Ca si cum as avea in fata o panza, iar degetul mi-ar fi o pensula, incerc sa imi schitez viitorul. Dar niciodata nu e la fel. In fiecare seara este totul diferit, iar cu fiecare noapte, desenele mele devin din ce in ce mai confuze. Uneori sunt atat de prinsa in aceasta intrebare, incat la final ma simt obosita sa mai sper. Dar stiu ca trebuie sa muncesc din greu daca chiar vreau ca viitorul meu sa fie asa cum imi doresc.
Tu, dragul meu cititor, te gandesti vreodata la viitor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu