Aseara am facut un inger sa planga. Am distrus increderea cuiva care inseamna totul pentru mine. Este ca si cum m-am distrus pe mine. Fiecare particica din corpul meu se spulbera incet si dureros lasand o rana adanca. As vrea sa ma topesc si apoi sa ma evapor, sa devin un nor trist care pluteste spre abisul intunecat. Cu gandul ca am sa dau culoare acelui zambet, am facut ca acei ochii verzi stralucitori sa fie umbriti de tristete. Vreau s-o iau in brate si sa-i pot spune cat de rau imi pare, cat de mult ma chinuie faptul ca nu am sa-i mai aud glasul. Tacerea ei ma sufoca. Am nevoie de ea cum o floare are nevoie de apa, cum stelele au nevoie de intuneric ca sa straluceasca. Tot ce este in jurul meu imi aduce aminte de ea. Nu pot sa inchid ochii si sa merg orbeste, pentru ca si fara ochi tot simt caldura amintirilor. Lacrimile fierbinti nu imi potolesc setea de a te vedea zambind, nu imi ineaca regretul ca sunt singur in intuneric.
12/11/2013:
Am vazut-o dupa o saptamana fix in ziua in care ne-am certat: Marti. O singura privire si picioarele mele au luat-o razna. Nu mai gandeam logic. Nici ploaia care imi mangaia fatza nu reusea sa ma calmeze. Cat tanjesc sa o ating, sa o pot lua in brate si sa ii mangai parul catifelat. Am strans din pumn pentru a-mi opri tentatia de a fugi spre ea. Speram c-am lasat-o in urma, dar m-am trezit cu cativa pasi inaintea mea. Asta m-a facut sa realizez ca desi m-a vazut, nu m-a bagat in seama. A vrut sa ma lase in urma. Asta mi-a facut mai mult rau. Sunt doar o pata din trecutul ei. Am urmarit-o pana in scara fara sa realizez ce fac si de ce o fac. Dupa cum a trantit usa mi-am dat seama ca a afectat-o aceasta intalnire. Dar pentru ea raman ce am fost pana acum: un nimic.
13/11/2013:
Oare e bine ca ma gandesc la ea? Iti zic eu, nu! Ar fi trebuit sa fii disparut de mult din mintea mea. Dar ea inca mai bantuie prin capul meu fara ca macar sa-i pese de mine. Dau cu pumnul in perete de parca acea durere imi va distrage atentia, dar nu a fost asa. Inima mea incepe sa se ofileasca precum o floare uitata de soare. Imi face rau atunci cand o vad atat de indiferenta fatza de tot ce a fost intre noi: iubire. Poate nu inteleg eu de ajuns de bine acest cuvant, poate e vina mea ca nu m-am gandit de 2 ori inainte de a face ceva. Poate nu i-am aratat cat de mult tin la ea, ca este o parte din mine si ca o ador atat de mult incat in fiecare noapte ma gandesc la viitorul nostru impreuna. Dar desigur acuma nu mai au rost aceste vise. Ma simt ca intr-un joc de sah, iar eu pierd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu