Un vis implinit...(I)

   Un hohot umplu linistea.Si pauza.Cand ma uit mai bine,observ ca toti aveau indreptate privirile spre mine si o mana ma atinse pe umar.
   -Ai patit ceva?imi zise Sophia.Toti am ras,numai tu pareai abatuta.
   Privita de toti,obrajii imi ardeau.Nu erau multi,doar patru.Eram unii dintre acei colegi care merg in aceasi directie spre casa.Si printre ei era...si el.Acel baiat care speri din rasputeri sa-ti vorbeasca, dar sa nu rada de tine.O singura privire spre el si atunci am sperat ca nu mi-am pierdut nicio urma de demnitate.Mi-am dres glasul si m-am uitat spre Sophia.
   -Sunt OK.Doar obosita,am zis eu schitand un zambet.De ce v-ati oprit?Hai sa mergem mai departe.
    Atunci toti si-au continuat discutia,iar eu am respirat usurata.M-am uitat spre Sophia care mi-a raspuns printr-un zambet.Deodata ne-am oprit uitand ca trei dintre noi o luau in alta directie ramanand doar eu si...el.Ne-am continuat mersul fara sa scoatem un cuvant.M-am uitat la el cu coltul ochiului sperand sa spuna ceva,dar nimic.Am inghitit in sec si mi-am facut curaj sa-i zic ceva.
   -Eu!am spus amandoi deodata.Am inceput sa radem,iar el imi facu semn sa zic eu prima.
   -Eu trebuie s-o iau pe aici,am aratat spre drumul spre care trebuia sa ma indrept sperand ca imi va zice sa mai stau cu el,dar am dat gresi.
   -Da...atunci ne vedem maine la liceu,spuse trecandu-si mana prin par.
   -Lucas...fara sa-mi dau seama mi-a iesit acest cuvant, ne mai stiind cum sa continui fara sa ma fac de ras.
  Inima incepu sa-mi bata tot mai tare,iar obrajii mei devenira rosii.Am vrut sa-i spun ca as vrea sa mai ramana cu mine,sa-i spun ce simt.As fi vrut sa-l iau de mana,sa-l imbratisez si apoi sa se termine cu un sarut.Dar tot ce am putut face a fost sa-i zic:
   -Sa ai o zi buna in continuare.Am schitat un zambet spunandu-mi in gand: Felicitari ai dat gresi inca o data.
   -Mersi,la fel,imi zambi si merse mai departe.

  Eu m-am uitat in urma lui,apoi m-am intors indreptandu-ma spre casa.Proasto!De ce nu i-ai spus ce simti pentru el?Pentru...pentru ca mi-e frica de reactia lui.Daca avea sa rada de mine?Sau mai rau,poate ca mi-ar fi spus ca niciodata sa nu-mi mai treaca asa ceva prin minte.El si cu mine.Poate chiar nu ne potrivim.Poate...Am auzit niste pasi parca alergand, apropriindu-se tot mai mult,si deodata am simtit o caldura.Cineva m-a luat in brate.Te rog,te rog sa fie el.Te rog.Cand m-am intors,el ma luat de barbie apropiindu-se de mine si...sarutandu-ma. Picioarele imi tremurau,iar ochii imi erau inlacrimati.Si atunci mi-am zis in gand: Multumesc!