Stephan!Ah!Cat de bine ii statea uniforma.Cu parul brunet care il aranja intr-un mod mai dezordonat imi facea picioarele sa tremure.Acei ochi de un caprui ce nu puteai sa-i uiti atat de usor ma faceau sa-i sar in brate.Parca il si vedeam cum venea spre mine cu acel zambet jucaus.Dar nu-mi imaginam.Chiar se indreapta spre mine.Ce ma fac?Cum arat?Ce-o sa spun?Am inspirat adanc si mi-am facut curaj.
-Buna,Rose,imi zise el cu vocea lui blanda.
-Buna!Incercam din rasputeri sa nu-mi tremure vocea.Trecu pe langa mine si am putut sa-i simt parfumul, care nu semana deloc cu parfumul ametitor a lui Andrew,ci era mai dulce.
-Esti OK?ma intreba Eva,dar vazand ca eu stau nemiscata si doar zambesc,ea continua:Ar trebui sa iesi cu el.
-Poftim?am tipat eu, iar cativa elevi isi intoarse privirea spre mine.
-Da!Iesi cu el.Cred ca va potriviti,mai ales ca tu chiar il placi.
-Nu pot sa-i cer asta.E mai mare decat mine si....Cuvintele mi s-au scurs repede de pe limba incat nu stiam ce sa mai zic.
Ne-am continuat drumul spre clasa in tacere.Nu puteam sa ma duc la el pur si simplu si sa-i cer sa iasa cu mine.Daca ar rade sau mai rau: ar rade toti de mine.Nu trebuie sa las sa se intample asta,mi-am zis in gand.Dar chiar mi-as dori sa aflu daca si el tine la mine.Iar acest gand mi-a suras.
-Mi-as dori...mi-as dori sa aflu ce simte el cand ma vede.Daca se gandeste la mine,am zis eu mai mult pentru mine.
-As putea sa aflu daca vrei.
-Serios?am intrebat eu ridicandu-mi privirea din pamant spre ea.
Dupa sunarea clopotelului care ne anunta ca orele s-au terminat,am alergat spre Eva sperand ca a aflat ceva.Dar tot ce mi-a zis a fost ca nu are pe nimeni.
-Cine nu are pe nimeni?ne intrerupse Andrew.
-Nu conteaza.Nu te intereseaza pe tine,i-am zis eu pe scurt sperand ca va pleca.
-Hei!Vreau sa aflu cu cine concurez,imi spuse punandu-si bratul de dupa gatul meu.Desi stiu ca eu voi castiga.
-Ha,ha,ha!Ce amuzant esti,Andrew,i-am zis impingandu-l.Cum spuneam: intre noi nu este si nu va fi nimic.Acum te rog sa ne lasi in pace sau voi fi nevoita sa-ti trag un sut.
El facu o plecaciune si noi am continuat sa mergem mai departe.Eva incerca din rasputeri sa-si abtina rasul, desi nu prea reusea.I-am atintit o privire care o facu sa redevina serioasa.Tot drumul am fost tacute amandoua.Acest lucru mi-a facut ca gandurile sa-mi zboare iar la Stephan si la dorinta de a afla daca ma iubeste.Dar cum as putea sa aflu asta?Cand mai mult de "buna" si "ce faci?" nu ne spunem.Ajunsa acasa,mi-am facut un dus si m-am bagat in pat, deoarece pana si pofta de mancare imi pierise.As fi vrut sa fac ceva...dar ce?Poate o sa-mi fac curaj si am sa-l intreb.Cu siguranta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu